Tot ce trebuie sa stiti despre genu varum

Genu varum este un termen medical folosit pentru o descrie o afectiune ortopedica pe care oamenii o numesc in limbajul comun „picioare in paranteza”. La varste fragede, genu varum nu este considerat o anomalie pentru ca toti copiii vin pe lume cu picioarele usor deformate spre exterior, insa acest „defect” se corecteaza pe parcurs. Daca acest lucru nu se intampla pana la varsta 2-3 ani, se considera ca genu varum este o problema patologica, asociata cu anumite probleme medicale.

Totodata, genu varum poate aparea si la varsta adulta, fiind tot o consecinta a unor astfel de probleme si generand la randul sau alte complicatii daca nu este corectat din timp.

Despre genu varum ne-am propus si noi sa va vorbim pe larg prin intermediul articolului de fata, din care veti afla toate informatiile esentiale despre aceasta afectiune.

Ce inseamna genu varum

Ca multe denumiri din terminologia medicala, etimologia expresiei genu varum provine din limba latina, iar in traducere inseamna genunchi (genu) curbat in exterior (varum). In mod normal, picioarele trebuie sa fie drepte si perfect paralelele, dar in acest caz au forma unor paranteze, iar cand sunt apropiate forma lor duce cu gandul la litera O.

Asadar, pacientii cu genu varum prezinta o deformare la nivelul membrelor inferioare, care raman departate la nivelul gambelor si genunchilor, in timp ce gleznele sunt lipite. Toti copiii prezinta genu varum la nastere, ca o consecinta a pozitiei fetale, iar forma usor arcuita spre exterior a picioarelor ii ajuta atunci cand incep sa faca primii pasi, pentru ca asigura o baza mai mare de sustinere a corpului.

Aceasta este forma fiziologica de genu varum, care dispare, in general, in jurul varstei de un an si jumatate, pe masura ce oasele de dezvolta normal. Daca persista si dupa varsta de 2-3 ani, deja se poate vorbi de o forma patologica a genu varum, adica despre o problema de natura medicala care determina aceasta anomalie.

Formele patologice de genu varum pot aparea si la varsta adulta, determinate de diferiti factori despre care vom vorbi mai tarziu.

Simptome caracteristice pentru genu varum

Principalul semn distinctiv in cazul persoanelor cu genu varum este pozitia genunchilor, care sunt mai mult sau mai putin departati atunci cand gleznele stau lipite. Acest detaliu este mai evident in timpul mersului, iar in unele cazuri se poate observa ca persoanele respective au degetele picioarelor orientate spre interior cand pasesc. Rareori genu varum provoaca durere in timpul mersului, insa pozitia anormala a picioarelor poate afecta stabilitatea, necesitand mai mult efort. Astfel, persoanele cu genu varum obosesc mai usor, chiar si in conditii de mers normal si au dificultati cand trebuie sa alerge sau sa se deplaseze intr-un ritm mai alert.

Atunci cand apar, durerile sunt cauzate in general de modificarile posturale ce pot aparea in timp pe fondul genu varum si se manifesta de obicei la nivelul genunchilor si gleznelor.

In cele mai multe cazuri, pacientii cu genu varum au o bolta plantara mai accentuata decat in mod normal sau dezvolta picior plat, caracterizat prin absenta boltei plantare.

Din ce cauze apare genu varum

Dupa cum am  mentionat putin mai devreme, cauzele genu varum pot fi de natura fiziologica si patologica, iar cele care trebuie sa ingrijoreze sunt cauzele din a doua categorie. Din punct de vedere fiziologic, aceasta pozitie a picioarelor se explica prin pozitia fetala din perioada vietii intrauterine, astfel ca este absolut normal ca nou-nascutii sa vina pe lume cu genu varum. Mai mult de atat, acesta ii ajuta sa faca primii pasi, intrucat picioarele „in paranteza” confera o baza mai larga de sustinere si mai multa stabilitate.

Cu toate acestea, copiii care incep sa mearga inainte de varsta de 11 luni pot dezvolta genu varum patologic, intrucat presiunea exercitata asupra articulatiilor inca insuficient dezvoltate poate duce la deformarea genunchilor. Deficitul de calciu si/sau lipsa de vitamina D si rahitismul ce poate aparea pe acest fond pot duce, de asemenea, la deformarea articulatiilor si dezvoltarea anormala a genunchilor, materializata in genu varum.

Expunerea prelungita la medii poluate cu plumb sau fluor cauzeaza intoxicatii care afecteaza dezvoltarea normala a oaselor si constituie la randul sau un factor de risc pentru aparitia genu varum.

Persoanele supraponderale si mai ales cele obeze sunt expuse unui risc crescut de a dezvolta genu varum pe fondul presiunii crescute exercitate asupra genunchilor de greutatea corporala.

In acelasi timp, fracturile vindecate incorect, precum si diferite boli sau conditii medicale ce afecteaza oasele si articulatiile constituie o alta cauza pentru aparitia genu varum.

Trebuie mentionat si factorul genetic, persoanele care au in familie rude apropiate cu genu varum prezentand un risc mai ridicat de a dezvolta o problema similara.

Cum se diagnosticheaza genu varum

Diagnosticul de genu varum este stabilit de un medic ortoped, de obicei pe baza unei examinarii fizice, a investigatiilor imagistice si unor analize de sange. Pozitia anormala a genunchilor, precum si modificarile posturale, pot fi observate cu usurinta in timpul examinarii fizice, la fel si mersul modificat. Un detaliu important il constituie si istoricul medical al pacientului, dar si simptomele descrise de acesta.

Pentru a evalua mai bine structura articulatiilor si a oaselor, medicul ortoped poate recomanda si investigatii imagistice precum radiografia  sau tomografia computerizata. De asemenea, in vederea stabilirii nivelului de calciu si vitamina D si a identificarii eventualelor carente asociate cu genu varum, pot fi necesare analize de sange.

Optiuni de tratament pentru genu varum

Tratamentul se impune doar in cazul formelor patologice, dat fiind faptul ca cele fiziologice se corecteaza de la sine si necesita doar monitorizare pana cand picioarele ajung la pozitia normala. Scopul tratamentului este corectarea pozitiei genunchilor, in paralel sau dupa tratarea cauzelor subiacente.  

Pentru corectarea pozitiei genunchilor se recomanda in prima faza purtarea unor dispozitive medicale sub forma de orteze sau atele speciale, precum si purtarea de incaltaminte ortopedica. De obicei, pacientilor li se recomanda si sedinte de kinetoterapie, ce presupun exercitii speciale care ajuta la intarirea muschilor membrelor inferioare si corectarea posturii.

Daca aceste metode nu dau rezultatul dorit sau daca pacientii prezinta deformari severe ale membrelor inferioare, exista metode chirurgicale de corectare.

In cazul copiilor, interventia chirurgicala are scopul de a ghida cresterea si dezvoltarea normala articulatiei genunchiului. Operatia se realizeaza pe cale minim invaziva si presupune inserarea unui dispozitiv metalic ce se fixeaza cu suruburi pe oasele genunghiului, indreptand-le in timp pozitia. Dupa ce oasele ajung in pozitie normala iar membrele se indreapta, se intervine din nou chirurgical pentru a extrage dispozitivul montat anterior.

In cazul adultilor, interventia chirurgicala presupune remodelarea osului tibiei si fixarea sa in pozitie corecta, cu un dispozitiv similar. De aceasta data, chirurgul ortoped taie portiuni de sub genunchi din tibie, astfel incat osul sa se potriveasca perfect in pozitie normala la nivelul articulatiei. In cadrul aceleiasi interventii, osul remodelat se fixeaza cu dispozitive speciale prinse in suruburi. Daca in cazul intervenitei de ghidare a cresterii nu este necesara imobilizarea articulatiei dupa operatie, pacientii adulti care sufera o interventie de remodelare si repozitionare a tibiei trebuie sa poarte aparat ghipsat timp de 5-6 saptamani dupa operatie iar apoi sa urmeze un program de recuperare medicala.

Fara un tratament adecvat care sa fie administrat inca de la aparitia primelor semne, genu varum poate duce la deformarea progresiva a articulatiilor si modificari posturale. La randul lor, acestea pot cauza gonartroza, artrita si alte afectiuni care ingreuneaza mobilitatea si au astfel un impact negativ asupra calitatii vietii.