Trismus: cauze, simptome, complicatii si tratament

In practica medicala si stomatologica, exista afectiuni care, desi aparent minore la prima vedere, pot genera disconfort major si pot avea consecinte functionale importante daca nu sunt tratate corespunzator. Una dintre acestea este trismusul, o limitare patologica a deschiderii gurii, care afecteaza capacitatea de a manca, vorbi si respira corect sau chiar de a primi ingrijiri medicale si dentare adecvate.

Trismusul nu este o boala in sine, ci un simptom al unei game variate de afectiuni: de la infectii oro-faringiene si traumatisme, pana la tumori, tratamente oncologice sau disfunctii articulare. Aparitia trismusului este adesea trecuta cu vederea sau minimizata, in special in formele usoare, dar evolutia sa poate duce rapid la limitarea severa a mobilitatii mandibulare, cu impact direct asupra calitatii vietii.

Aceasta afectiune necesita recunoastere precoce si o abordare multidisciplinara, deoarece tratamentul eficient depinde in mare masura de cauza si de timpul scurs de la debut. In cazurile netratate, trismusul poate deveni cronic si ireversibil, ducand la complicatii serioase precum anchiloza articulara, malnutritie, imposibilitatea igienei orale sau chiar la blocaje care impiedica intubarea in situatii de urgenta.

Ce este trismusul si de ce este important sa il recunoasteti

Trismusul, cunoscut si sub denumirea de „blocaj mandibular” sau „lockjaw”, reprezinta o afectiune caracterizata prin limitarea deschiderii gurii, ca urmare a contracturii sau spasmului muschilor masticatori. Este o problema medicala care poate avea un impact semnificativ asupra calitatii vietii, mai ales atunci cand interfereaza cu alimentatia, vorbirea, igiena orala sau tratamentele stomatologice si oncologice.

Trismusul nu este o boala in sine, ci mai degraba un simptom al altor afectiuni subiacente, precum traumatismele, infectiile, interventiile chirurgicale sau bolile neurologice. Indiferent de cauza, detectarea timpurie si tratamentul adecvat pot preveni complicatii functionale si structurale severe.

Cum apare trismusul

Pentru a intelege aceasta problema medicala, trebuie sa va imaginati ca deschiderea gurii depinde de functionarea coordonata a mai multor muschi (maseter, temporal, pterigoid lateral si medial), articulatii si nervi. Orice afectiune care provoaca contractura musculara, inflamatie, lezare nervoasa sau obstructie mecanica poate limita deschiderea mandibulei.

Trismusul este diagnosticat atunci cand deschiderea interincisiva (spatiul dintre incisivii superiori si inferiori) este mai mica de 35 mm. In cazurile severe, pacientii pot deschide gura cu doar cativa milimetri.

Cauzele trismusului

Trismusul poate avea multiple cauze, putand fi de natura:

• traumatica,
• infectioasa,
• neurologica,
• neoplazica,
• terapeutica (ca efect secundar al unor tratamente).

1. Trismus postchirurgical sau postradioterapie

Aceasta este una dintre cele mai frecvente cauze la pacientii oncologici. Radioterapia aplicata in zona capului si gatului poate duce la:

• fibrozarea tesuturilor moi;
• afectarea nervilor cranieni;
• contractura muschilor masticatori.

Chirurgia orala sau maxilo-faciala (de exemplu, rezectii tumorale, extractii molari de minte) poate cauza edem, hematoame sau leziuni musculare care duc la trismus temporar sau cronic.

2. Traumatisme

Loviturile la nivelul maxilarului sau mandibulei, fracturile condiliene sau interventiile stomatologice agresive pot afecta functionarea muschilor masticatori.

3. Infectii

• Abcesul peritonsilar (in gat) sau abcesul retrofaringian poate limita deschiderea gurii din cauza inflamatiei si durerii.
• Tetanosul, cauzat de toxina bacteriei Clostridium tetani, determina spasme musculare severe, inclusiv trismus generalizat.
• Infectiile odontogene (de la un dinte infectat) pot inflama muschii adiacenti si reduce mobilitatea mandibulara.

4. Afectiuni neurologice

• Paralizia nervului facial poate duce la dezechilibru muscular.
• Distonii sau alte afectiuni motorii centrale pot determina contracturi tonice involuntare.

5. Cauze neoplazice

Tumorile capului si gatului, in special cele localizate la baza limbii, amigdale, sau planseul bucal, pot invada muschii masticatori sau nervii, provocand trismus progresiv.

6. Tulburari ale articulatiei temporo-mandibulare (ATM)

Disfunctiile ATM, cum ar fi inflamatia, artroza sau blocajul discului articular pot cauza trismus mecanic si dureros.

Simptomele trismusului

Principalul simptom este limitarea deschiderii gurii, dar pot aparea si alte manifestari asociate, in functie de cauza si severitate:

• durere la miscarea mandibulei;
• senzatie de tensiune sau rigiditate in obraji, maxilar sau gat;
• dificultate in vorbire;
• probleme de masticatie si deglutitie;
• salivatie excesiva (cand pacientul nu poate inghiti eficient);
• dureri de cap sau otalgie reflexa;
• anxietate sau disconfort psihologic, in special cand trismusul este sever si persistent.

Complicatii posibile ale trismusului

Lipsa tratamentului adecvat poate duce la consecinte serioase pe termen mediu si lung:

• contractura musculara permanenta, cu pierderea elasticitatii;
• fibroza si cicatrizare in tesuturile moi;
• anchiloza articulara (blocarea definitiva a articulatiei temporo-mandibulare);
• imposibilitatea de a manca alimente solide, ceea ce duce la malnutritie si pierdere ponderala;
• igiena orala deficitara, din cauza imposibilitatii de a efectua periajul si curatarea corespunzatoare a danturii;
• complicatii stomatologice (carii, gingivite, infectii);
• limitarea accesului medical si stomatologic, inclusiv dificultatea de a fi supus unei endoscopii sau intubatii.

Trismusul sever si netratat poate afecta semnificativ calitatea vietii, putand deveni o bariera reala in tratamentele ulterioare, mai ales la pacientii oncologici.

Cum se diagnosticheaza trismusul

Diagnosticul de trismus se stabileste in baza anamnezei, examinarii fizice si, la nevoie, a unor investigatii suplimentare. Etapele pentru a diagnostica trismusul includ:

1. masurarea deschiderii orale – cu rigla sau compas special (normal: 35-50 mm; trismus: <35 mm);
2. palparea muschilor masticatori – pentru a evalua tensiunea, durerea sau asimetria;
3. evaluarea ATM – se verifica mobilitatea, zgomotele articulare, sensibilitatea;
4. istoricul medical – radioterapie, traumatisme, infectii recente, chirurgie orala;
5. imagistica – RMN sau CT in cazuri complexe, pentru evaluarea articulatiei, muschilor sau tumorilor.

Un diagnostic corect este esential pentru alegerea tratamentului potrivit si prevenirea complicatiilor.

Optiuni de tratament pentru trismus

Tratamentul trismusului depinde de cauza, severitate si durata simptomelor. In general, se combina metode medicamentoase, fizice si chirurgicale.

1. Tratament farmacologic:

• antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) – pentru reducerea durerii si inflamatiei;
• relaxante musculare – de exemplu, diazepam, baclofen, in cazuri selectate;
• antibiotice – daca trismusul are cauza infectioasa (abces, infectie dentara);
• anestezice locale sau infiltratii cu corticosteroizi – pentru durere si contractura musculara.

2. Kinetoterapie si exercitii orale:

• exercitii de deschidere si inchidere progresiva a gurii;
• folosirea de dispozitive pasive de intindere (de exemplu, Therabite, tongue blades);
• terapia manuala cu ajutorul unui fizioterapeut specializat;
• aplicatii calde locale pentru relaxarea muschilor.

Exercitiile trebuie efectuate zilnic si cu rabdare, deoarece progresul este gradual.

3. Tratament chirurgical:

• indicat in cazurile de fibroza severa, anchiloza articulara sau blocaje mecanice;
• poate include eliberarea fibrelor contractate, excizia tesutului cicatricial sau interventii asupra ATM.

4. Logopedie si consiliere psihologica:

• sunt recomandate in cazul afectarii vorbirii;
• este nevoie de sprijin emotional in cazurile cronice, care produc anxietate sau izolare sociala.

5. Tratamente complementare:

• acupunctura, electroterapie, masaj terapeutic;
• terapie miofunctionala pentru relaxarea muschilor.

Prevenirea trismusului

In unele cazuri, trismusul poate fi prevenit sau redus prin masuri simple, mai ales la pacientii expusi (oncologici, chirurgicali):

• exercitii preventive de deschidere orala, inainte si dupa radioterapie;
• controlul durerii si inflamatiei dupa extractii dentare sau traumatisme;
• educatie medicala pentru pacienti aflati in programe de tratament oncologic;
• igiena orala riguroasa, pentru prevenirea infectiilor dentare si gingivale.

Trismusul este o afectiune complexa, cu multiple cauze si un impact functional major. Indiferent ca apare dupa o extractie dentara, radioterapie, infectie sau trauma, este esential sa il recunoasteti si sa cereti ajutor medical cat mai curand posibil.

Cu tratament adecvat si exercitii constante, trismusul poate fi ameliorat sau chiar rezolvat complet. Ignorarea simptomelor duce la pierderi functionale severe, complicatii stomatologice si afectarea calitatii vietii.

Surse:

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/24086-trismus

https://www.healthline.com/health/trismus

https://www.medicalnewstoday.com/articles/trismus

https://oralcancerfoundation.org/complications/trismus/

https://www.facialpalsy.org.uk/support/patient-guides/trismus/