Ce trebuie sa stii despre hipotiroidism - cauze, simptome, tratament

Hipotiroidismul se caracterizeaza printr-o functionare lenta a glandei tiroide, care nu mai produce hormoni tiroidieni asa cum ar trebui.

Desi simptomele hipotiroidismului pot fi subtile si usor de ignorat, aceasta afectiune are un impact negativ extins asupra intregului organism, deoarece hormonii tiroidieni controleaza metabolismul si functiile multor altor organe.

Diagnosticat si tratat corect, hipotiroidismul are un prognostic foarte bun.

Ce este hipotiroidismul?

Hipotiroidismul este afectiunea in care glanda tiroida nu produce suficienti hormoni tiroidieni. Asadar, nevoile organismului nu sunt atinse. Termenul „hipo” inseamna „scazut”. Asadar, prin hipotiroidism se intelege activitatea redusa a glandei. Acesta glanda produce doi hormoni: T3, numit triiodotironina si T4, numit tiroxina, care regleaza metabolismul si temperatura corpului, ritmul cardiac, functia digestiva si cerebrala.

Cand acesti hormoni sunt insuficienti, asadar in caz de hipotiroidism, metabolismul incetineste, de unde si cresterea in greutate tipica, procesele organismului devin mai lente. Pacientul ajunge sa dezvolte o stare generala de „incetinire” fizica si mentala, ceea ce ii afecteaza foarte mult in special pe termen lung calitatea vietii.

Care sunt cauzele care duc la hipotiroidism?

Clinic, clasificam hipotiroidismul in doua mari categorii:

1. hipotiroidismul primar: apare atunci cand glanda tiroida nu produce suficienti hormoni;
2. hipotiroidism secundar (central): apare cand problema nu este la nivelul glandei tiroidei, ci la nivelul hipofizei sau hipotalamusului, care nu mai stimuleaza corect tiroida.

Cauze ale hipotiroidismului primar

• deficitul de iod (cea mai frecventa cauza la nivel global);
• tiroidita autoimuna (tiroidita Hashimoto; cea mai frecventa cauza in tarile dezvoltate);
• tiroidita postpartum (la aproximativ 10% dintre femei, la 8–20 saptamani dupa nastere);
• tratamentul cu iod radioactiv pentru boala Graves duce la 80–90% dintre pacienti la starea de hipotiroidism permanent, in decurs de 8–20 de saptamani dupa tratament;
• tiroidita granulomatoasa subacuta (tiroidita de Quervain);
• poliendocrinopatia autoimuna de tip 1 sau de tip 2;
• anumite tratamente medicamentoase: amiodarona, talidomida, inhibitori ai tirozin-kinazei, de exemplu sunitinib si imatinib, interferon, fenitoina, litiu, perclorat, carbamazepina etc.;
• chirurgie tiroidiana;
• radioterapie in zona capului sau gatului.

Cauze ale hipotiroidismului secundar

• tumori hipofizare;
• tumori care comprima hipotalamusului;
• sindromul Sheehan (dupa hemoragii la nastere)
• deficit sau rezistenta la TRH (hormon care controleaza activitatea glandei tiroide);
• inflamatii (hipofizita limfocitara);
• radioterapie cerebrala;
• anumite tratamente medicamentoase (dopamina, prednison, opioide).

Sexul feminin si inaintarea in varsta cresc riscul de tiroidita autoimuna. De asemenea, boala se pare ca este mai raspandita in randul femeilor cu statura mica la nastere si cu indicele de masa corporala scazut in perioada copilariei. Alti factori de risc pentru hipotiroidism sunt atat sarcina, cat si perioada postpartum, precum si istoricul familial pozitiv de boli tiroidiene.

Ce simptome are pacientul cu hipotiroidism?

Hipotiroidismul este o afectiune „insidioasa”, cu simptome adesea nespecifice. Pacientul tinde sa se prezinte cu:

• oboseala persistenta;
• intoleranta la frig;
• piele uscata;
• caderea parului;
• constipatie;
• crestere in greutate;
• tulburari de somn;
• tulburari menstruale;
• voce ragusita;
• crampe musculare.

De asemenea, amintim si simptomele psihiatrice care nu trebuie subestimate si devin relevante in special in contextul asocierii cu simptomele prezentate mai sus:

• depresie;
• anxietate;
• tulburari de memorie;
• incetinirea gandirii, senzatia de ceata mintala.

Manifestari mai rare includ ascita, rabdomioliza, revarsatul pericardic. Mai mult, pacientul care este suspectat de hipotiroidism tinde sa prezinte si alte asocieri patologice: sindromul de tunel carpian, apneea in somn, hipercolesterolemie (colesterol crescut), insuficienta cardiaca.

La examenul fizic al pacientului cu aceasta afectiune, putem observa urmatoarele:

• crestere in greutate;
• vorbire lenta;
• piele uscata si rece;
• par fragil;
• paloare sau usor icter;
• expresie faciala „stearsa”;
• limba marita (macroglosie);
• ritm cardiac scazut (bradicardie);
• reflexe incetinite.

Simptomele particulare pentru tiroidita Hashimoto (care duce la hipotiroidism) sunt in special: senzatia de presiune si nod in gat, marirea in volum a tiroidei (nedureroasa), de unde si aspectul de gusa, disconfort cervical (in zona gatului).

Cum se stabileste diagnosticul de hipotiroidism?

Diagnosticul de hipotiroidism este pus pe seama asocierii dintre simptome si rezultatele testelor de laborator. Avem urmatoarele:

Analize pentru hipotiroidism

• TSH (hormon de stimulare tiroidiana) – primul test recomandat, iar in caz de hipotiroidism TSH-ul este crescut;
• FT4 (tiroxina libera) – la pacientul cu aceasta afectiune, FT4 este scazut.

Alte teste care pot fi necesare sunt:

• anticorpii anti-tiroidieni (anti-TOP);
• profilul lipidic (colesterol crescut);
• enzimele hepatice (profilul functional hepatic);
• creatinkinaza;
• hemoleucograma (pentru a exclude eventuala anemie care seamana simptomatic).

Pacientii cu anticorpi pozitivi au un risc crescut de a dezvolta hipotiroidism in timp, chiar daca in momentul testarii nu au aceasta afectiune deja instalata.

Interpretare

• TSH crescut + FT4 scazut: hipotiroidism manifestat;
• TSH crescut + FT4 normal: hipotiroidism subclinic.

Screening-ul pentru hipotiroidism

Nu exista un consens medical global in privinta screening-ului, dar este recomandat sa se faca la fiecare 5 ani dupa varsta de 35 de ani. Indicatiile pentru screening mai includ si:

• femeile cu varsta de peste 60 de ani;
• femeile insarcinate;
• persoanele cu boli autoimune;
• persoanele cu diabet zaharat de tip 1;
• persoanele cu istoric familial de boli tiroidiene;
• persoanele care au facut radioterapie in zona capului sau gatului.

Screening-ul presupune efectuarea analizelor hormonale, in esenta, si se face deoarece in cazul afectiunii raspunsul la tratament este cu atat mai bun, cu cat se intervine mai devreme.

Ce alternative de tratament exista pentru hipotiroidism?

Tratamentul standard pentru hipotiroidism este substitutia hormonala. Dupa cum si denumirea o spune, hormonii din organism sunt inlocuiti de inlocuiti de hormoni „sintetici”, hormoni care practic au actiune identica cu cei produsi in organism.

Tratamentul cu levotiroxina este principala alternativa terapeutica. Levotiroxina inlocuieste, de fapt, hormonul T4 (tiroxina). Doza este de aproximativ 1,6–1,8 µg/kg corp/zi. Se administreaza dimineata, pe stomacul gol, cu 30–45 minute inainte de masa sau la 3 ore dupa masa. Evident, se tine cont de indicatiile medicului curant. Pacientului care urmeaza tratament cu levotiroxina trebuie sa i se reaminteasca de faptul ca medicamentul poate interactiona cu:

• suplimentele cu calciu si magneziu (scad absorbtia),
• inhibitorii pompei de protoni;
• alte medicamente (sucraflat, preparate de calciu, sechestranti ai acizilor biliari).

Se recomanda o pauza de cel putin 4 ore intre acestea. Ajustarea tratamentului este necesara in functie de caz:

• doze mai mici la varstnici;
• titrare lenta la pacientii cu hipotiroidism si boli cardiace asociate;
• monitorizarea periodica prin evaluare TSH-ului si, daca este necesara, ajustarea dozei.

Exista si situatii speciale in care se administreaza levotiroxina intravenoasa. Vorbim in special despre cazurile severe (coma mixedematoasa), in care administrarea orala nu este o alternativa. Se recomanda evaluarea completa pentru alte diagnostice diferentiale – anemie, boala Addison, tiroidita subacuta, sindromul de oboseala cronica, dismenoree, depresie si altele – in situatia in care simptomele persista in ciuda valorilor hormonale tiroidiene normale (starea de eutiroidism biochimic).

Cu toate ca nu exista dovezi solide care sa sustina utilizarea de rutina a preparatelor terapeutice de triiodotironina (T3) impreuna cu levotiroxina (T4) in tratarea hipotiroidismului, in anumite cazuri care nu raspund la terapia standard cu T4 poate fi luata in considerare combinatia de T4 + T3 (liotironina). Totusi, aceste preparate nu sunt recomandate femeilor insarcinate, din cauza continutului de T3, si nici la pacientii cu cancer tiroidian.

Prognosticul si complicatiile hipotiroidismului

Pacientul cu hipotiroidism are un prognostic foarte bun daca este tratat corect. In mod obisnuit, simptomele se amelioreaza in cateva saptamani de la initierea tratamentului. Fara tratament, in schimb, se poate ajunge la complicatii severe, afectare cardiovasculara si la afectarea extinsa a metabolismului:

• insuficienta cardiaca;
• coma mixedematoasa (urgenta medicala);
• infertilitate;
• tulburari neurologice.

Ba mai mult, hipotiroidismul la copii, mai ales cel netratat, poate duce la intarzieri foarte severe de dezvoltare atat psihica, cat si fizica, si la retard mental. Principala cauza de deces la pacientii cu hipotiroidism este insuficienta cardiaca. Hipotiroidismul sever se poate manifesta sub forma comei mixedematoase, o urgenta medicala majora. Recunoasterea rapida si initierea precoce a tratamentului in sectia de terapie intensiva sunt esentiale, dar chiar si in aceste conditii rata de mortalitate poate ajunge la 25%–60% din cazuri.

Criza mixedematoasa, in contextul acestui diagnostic, trebuie suspectata in cazul in care apar:

• encefalopatie (confuzie, alterarea starii de constienta);
• hipotermie;
• convulsii;
• hiponatremie (scaderea concentratiei de sodiu in sange);
• hipoglicemie;
• aritmii;
• soc cardiogen;
• insuficienta respiratorie;
• retentie de lichide.

Factorii care cresc riscul aparitiei acestei complicatii includ:

• tratamentul cu doze insuficiente de hormoni tiroidieni;
• intreruperea tratamentului;
• hipotiroidism nediagnosticat;
• boli acute asociate (de exemplu, sepsis), care cresc necesarul metabolic.

Tratamentul trebuie initiat de urgenta pentru a imbunatati prognosticul. Totusi, chiar si in cazul in care se intervine rapid si eficient, sansele de supravietuire sunt variabile. Acesta este motivul pentru care, de altfel, se recomanda screening-ul pentru persoanele cu risc: pentru a intampina situatiile in care persoana sufera de fapt de aceasta afectiune si nu stie, ceea ce va creste implicit riscul de coma mixedematoasa.

Bibliografie:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK519536/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC10613832/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK279601/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC6619426/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK558913/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK568746/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC9939761/