Valve cardiace: functionare, afectiuni si tratament

Functionarea normala a intregului sistem cardiovascular depinde in buna masura si de niste structuri anatomice situate in interiorul inimii, cunoscute sub denumirea de valve cardiace. Exista patru astfel de valve cardiace, al caror rol este acela de a impiedica regurgitarea sangelui din camerele inferioare ale inimii, numite ventricule, in cele superioare numite atrii, precum si din artera aorta si pulmonara in ventricule. Pentru a intelege mai bine cum functioneaza aceste valve cardiace si care este importanta lor in cadrul sistemului circulator, va vom face in acest articol o scurta prezentare anatomica a inimii.

Odata explicat mecanismul de functionare, vom vorbi si despre bolile care afecteaza valvele cardiace, precum si despre tratamentul acestora, in vederea prevenirii unor complicatii ce pot fi dintre cele mai grave.

Valve cardiace – anatomie si localizare

Inima dispune de patru valve cardiace care joaca rolul unor supape ce se deschid pentru a permite trecerea sangelui din camerele superioare in cele inferioare si de aici in artere, dupa care se inchid pentru a asigura circulatia unidirectionala a acestuia.

Asadar, inima este formata din patru camere, dintre care doua sunt dispuse in partea superioara si se numesc atrii, iar celelalte doua sunt in partea inferioara, purtand denumirea de ventricule. In atriul stang patrunde sange oxigenat adus de la plamani, care apoi este pompat in ventriculul stang si de aici in artera aorta, care se ramifica si il distribuire in tot corpul. In partea stanga a inimii exista doua valve cardiace, una care permite trecerea sangelui din atriu in ventricul, iar cealalta permitand pomparea sangelui din ventricul in aorta.

Totodata, in atriul drept ajunge sangele venos incarcat cu dioxid de carbon, care este pompat apoi in ventriculul drept si de aici in artera pulmonara, ce il transporta in plamani in vederea schimbului de gaze. Si in partea dreapta a inimii exista doua valve cardiace actionand in mod similar celor din partea stanga.

Valve cardiace – clasificare  

Valvele cardiace sunt structuri anatomice formate din tesut conjunctiv dens elastic si suficient de rezistent pentru a suporta presiunea pe care sangele care circula prin inima o exercita asupra lor. Acest sange le si confera rezistenta necesara, constituind sursa de nutrienti pentru tesuturile care le alcatuiesc, dat fiind faptul ca valvele cardiace nu dispun de vascularizatie. Exista doua categorii de valve cardiace, fiecare cu doua tipuri distincte, dupa cum urmeaza:

1. Valve cardiace atrioventriculare

In aceasta categorie intra cele doua valve cardiace situate intre atrii si ventricule, care permit trecerea sangelui din camerele superioare ale inimii. Fiecare din aceste valve cardiace are propria denumire si caracteristici specifice, pe care vi le descriem in continuare.

• Valva mitrala – numita astfel intrucat are forma asemanatoare unei mitre papale, se afla situata la iesirea din atriu, catre ventriculul stang, si este formata din doua membrane de tesut conjunctiv numite cuspe sau cuspide, conectate la un inel valvular care le fixeaza de peretele inimii. Se deschide si se inchide ritmic, in concordanta cu bataile inimii, permitand sangelui oxigenat sa treaca din atriu in ventricul si, totodata, impiedicandu-l sa refuleze inapoi in camera superioara;
• Valva tricuspida – dupa numele acestei valve cardiace e usor de inteles ca este formata din trei cuspide, adica trei membrane de tesut conjunctiv. Situata intre atriul si ventriculul drept, asigura transferul sangelui incarcat cu dioxid de carbon din camera superioara a inimii in cea inferioara.

2. Valve cardiace semilunare

Sunt acele valve cardiace aflate la iesirea din ventricule catre artera aorta si artera pulmonara, formate din trei cuspide si avand o forma specifica de semiluna, de unde si denumirea ce le-a fost atribuita. Exista doua valve cardiace semilunare, acestea fiind:

• Valva aortica – este situata in ventriculul stang, in dreptul deschiderii catre artera aorta, deschizandu-se pentru a permite inimii sa pompeze sange oxigenat in circulatia sistemica si inchizandu-se pentru a-l impiedica sa revina in ventricul;
• Valva pulmonara – se afla in ventriculul drept unde controleaza fluxul de sange incarcat cu dioxid de carbon spre plamani, prin artera pulmonara. La fel ca valva aortica, se deschide pentru a lasa sangele sa treaca din ventricul in artera pulmonara, apoi se inchide pentru a-l determina sa circule intr-o singura directie.

Valve cardiace – functionalitate

Valvele cardiace se inchid si se deschid in functie de presiunea sangelui care circula prin inima, determinata de contractiile ritmice ale muschiului cardiac. Cand acest muschi este relaxat, inima se afla in faza de diastola, in care camerele inimii se umplu cu sange. In aceasta faza, valavele cardiace atrioventriculare sunt deschise, iar sangele din atrii trece in ventricule, in timp ce valvele cardiace semilunare sunt inchise, pentru a impiedica sangele pompat in artere sa revina in inima.

Diastola este urmata sistola, faza in care muschiul inimii se contracta pentru a pompa sangele din inima catre artere. In sistola atriala se contracta muschiul din peretii atriilor, iar presiunea sangelui deschide valvele cardiace atrioventriculare si, astfel, lichidul trece din camerele superioare ale inimii in cele inferioare. Urmeaza sistola ventriculara, constand in contractia peretilor ventriculari, care genereaza presiune ce inchide valvele cardiace atrioventriculare si le deschide pe cele semilunare.

In ciclul cardiac, cand atriile sunt in diastola si se umplu cu sange, ventriculele sunt in sistola, golindu-se de sangele pe care il pompeaza in artere. De asemenea, cand atriile intra in sistola, ventriculele sunt in faza de diastola.

Valve cardiace – afectiuni specifice

Afectiunile specifice valvelor cardiace sunt denumite generic valvulopatii si in general constau in ingustarea deschiderii valvulare sau in incapacitatea valvelor de a se inchide complet, ceea ce duce la regurgitarea sangelui din ventricule in atrii sau din artere in ventricule. Valvulopatiile se clasifica dupa tipul disfunctiei si valvele cardiace afectate, iar in functie de aceste criterii putem vorbi de urmatoarele tipuri de afectiuni.

Stenoze valvulare

Sunt afectiuni caracterizate prin ingustarea deschiderii valvulare, ceea ce determina ingreunarea circulatiei sangelui si duce la suprasolicitarea inimii. Defectele congenitale si calcifierea valvelor care apar odata cu inaintarea in varsta sunt principalele cauze, iar in functie de valvele cardiace afectate putem vorbi de stenoza mitrala, stenoza tricuspidiana, stenoza aortica sau pulmonara, precum si de stenoza mixta, la nivelul mai multor valve.

Regurgitari valvulare

In cazul regurgitarilor valvulare, valvele cardiace nu se mai inchid complet, si astfel o parte din sangele pompat in ventricule sau artere se intoarce in inima. Si in acest caz, inima trebuie sa lucreze mai intens pentru a pompa sangele, iar pe fondul suprasolicitarii pot aparea si alte probleme de natura cardiaca. Clasificarea regurgitarilor valvulare se face tot in functie de valva sau valvele cardiace afectate, astfel ca exista regurgitare mitrala, regurgitare tricuspidiana, regurgitare aortica, pulmonara sau mixta.

Cauzele sunt diverse si pot include dilatatii ale arterelor pulmonara sau aorta, hipertensiunea arteriala, endocardita, infarctul miocardic sau diferite anomalii congenitale.

Valve cardiace – tratamentul valvulopatiilor

In cazurile mai putin severe, valvulopatiile pot fi controlate prin administrarea unor medicamente, insotita neaparat de adaptarea stilului de viata pentru a proteja inima. In functie de particularitatile fiecarui caz, pot fi administrate medicamente pentru scaderea tensiunii, beta-blocante pentru incetinirea ritmului cardiac, anticoagulante pentru reducerea riscului formarii cheagurilor de sange sau diuretice, pentru reducerea retentiei de apa ce duce la cresterea volumului de sange si a tensiunii arteriale.

Pentru cazurile mai grave se poate recurge la interventii chirurgicale, avand ca scop repararea valvelor afectate, iar cand acest lucru nu mai este posibil, se ajunge la inlocuirea acestora. In ultimii ani, datorita progreselor facute in domeniul medical, astfel de interventii se realizeaza pe cale minim invaziva, fara a mai fi necesare operatiile pe cord deschis, ce presupun deschiderea toracelui si un risc sporit, dar si o perioada mai lunga de recuperare.

In lipsa unui tratament adecvat, valvulopatiile duc mai devreme sau mai tarziu la aparitia unor complicatii grave, deseori cu deznodamant fatal sau sechele ireparabile pentru tot restul vietii. Cele mai frecvente complicatii ale bolilor valvelor cardiace sunt aritmiile, tromboembolismul, edemul pulmonar, accidentul vascular cerebral, atacurile ischemice tranzitorii si insuficienta cardiaca.

Valve cardiace – prevenirea afectiunilor specifice

Pentru asigurarea functionarii normale a valvelor cardiace este important sa adoptati un stil de viata sanatos, bazat pe o alimentatie echilibrata, multa miscare, odihna suficienta si evitarea pe cat posibil a stresului. Fumatul si consumul de alcool constituie alti factori de risc ce trebuie evitati, la fel si excesul ponderal asociat cu sedentarismul si consumul de alimente bogate in sare si grasimi saturate.

De asemenea, e important sa va monitorizati indeaproape starea de sanatate, masurandu-va periodic tensiunea arteriala, facand anual un set de analize si un control medical. Nu in ultimul rand, la fel de important este sa tratati corespunzator alte afectiuni cronice de care suferiti si care pot avea un impact negativ asupra sanatatii inimii, implicit asupra functionarii valvelor cardiace.