Herpangina la copii - cauze, manifestari, tratament, posibile complicatii

Herpangina este o infectie virala acuta, foarte contagioasa, caracterizata prin stari febrile si prin aparitia unor vezicule sau ulceratii mici in partea posterioara a gatului.

Herpangina la copii este mult mai frecventa (in special la cei sub 10 ani), dar poate aparea si la nou-nascuti, adolescenti sau tineri. Boala apare mai frecvent vara si in sezonul ploios (in zonele tropicale), iar cele mai multe dintre cazuri sunt usoare, desi unele tulpini virale pot genera complicatii neurologice.

Ce este herpangina si cum apare?

Herpangina este o infectie virala cauzata de peste 22 serotipuri de enterovirusuri, virusuri care fac parte din familia Picornaviridae. Cel mai des, herpangina la copii este cauzata de virusurile Coxsackie B, Coxsackie A16 si enterovirusul 71 (EV-71). Infectia acuta se manifesta prin febra, stare generala alterata si mici ulceratii dureroase localizate la nivelul orofaringelui posterior (in spatele gatului).

Trebuie retinut ca boala este extrem de contagioasa si se transmite astfel:

·       pe cale fecal-orala, adica prin contact cu mainile sau obiectele contaminate;

·       saliva si secretii respiratorii (stranut, tuse);

·       contact direct cu lichidul din veziculele orale.

Incubatia este de 3-5 zile. Un alt aspect important este ca virusul se poate elimina chiar si atunci cand simptomele sunt absente:

·       prin secretii respiratorii pana la 3 saptamani dupa disparitia simptomelor;

·       prin scaun pana la 8 saptamani dupa disparitia simptomelor.

Contagiozitatea maxima este in primele 1-2 saptamani de boala. Enterovirusul 71 se considera a fi un agent emergent de importanta majora, deoarece poate provoca forme severe, complicate, de herpangina la copii, inclusiv cu:

·       encefalita;

·       encefalomielita;

·       paralizie flasca acuta;

·       complicatii cardiace.

In unele cazuri, se poate ajunge chiar la deces, mai ales daca infectia apare la sugari si la copiii mici.

Care sunt cauzele herpanginei la copii?

Herpangina a fost descrisa pentru prima data in anii 1920, insa abia 30 de ani mai tarziu a fost identificata cauza virala. Boala este produsa in special de:

·       Coxsackie B si Coxsackie A16;

·       enterovirusul 71 (EV-71).

Alte virusuri implicate sunt echovirusul, adenovirusul, parechovirusul, virusul Herpes simplex (mai rar). Problema este ca enterovirusurile sunt foarte rezistente si pot supravietui la variatiile mari de pH, isi conserva potentialul infectios chiar si la 50°C si pot persista in mediu perioade lungi de timp.

Omul este singura gazda naturala a virusului, ceea ce favorizeaza transmiterea intensa mai ales intre comunitati si colectivitati (creste, gradinite, scoli). In ceea ce priveste epidemiologia:

·       herpangina afecteaza mai ales copiii <10 ani;

·       copiii mici se infecteaza frecvent prin contact apropiat in colectivitati;

·       adolescentii si adultii sunt mai rar afectati, insa pot face boala daca nu au imunitate;

·       nou-nascutii, copiii imunocompromisi si femeile gravide pot prezenta forme severe;

·       in climat temperat, herpangina are incidenta maxima vara si toamna;

·       in clima tropicala, cazurile de herpangina apar frecvent in sezonul ploios.

Boala este raportata la nivel mondial. In 2007, in Japonia, a fost raportata o epidemie severa si letala de herpangina la copii.

Cum se manifesta herpangina la copii?

Pentru diagnosticul corect de herpangina la copii sunt esentiale istoricul complet al pacientului si examenul fizic atent, deoarece simptomele pot semana cu cele din alte boli febrile frecvente in copilarie. Herpangina in randul copiilor se manifesta astfel:

·       febra inalta, deseori suficient de mare pentru a declansa convulsii febrile;

·       stare de rau generalizata;

·       iritabilitate, plans puternic si de necontrolat la sugari;

·       scaderea apetitului, dificultati de alimentare;

·       durere de gat care apare cu 1 zi inainte de aparitia leziunilor;

·       dureri de cap;

·       dureri de spate sau abdominale;

·       semne de deshidratare (copil apatic, cu buze si mucoase uscate, volum redus de urina).

Uneori apare si un examentem (eruptie pe piele), cu aspect variabil: macular, papular, petesial, veizcular, in functie de serotipul viral implicat. Examenul fizic la copiii suspecti de herpangina poate sa evidentieze:

·       leziuni caracteristice vizibile pe partea posterioara a cavitatii bucale (orofaringe posterior);

·       leziuni pe palatul moale, amigdale, peretele posterior al faringelui;

·       acestea apar initial ca niste mici pete rosii (macule eritematoase);

·       evolueaza catre vezicule dureroase, apoi se rup si formeaza mici ulceratii (<5 mm);

·       de obicei, leziunile persista 5-7 zile.

Alte semne pot fi faringita (gat rosu si inflamat) si adenopatia cervicala (ganglioni mariti). Este important sa mentionam si varianta cu limfonodulita acuta (infectia cu Coxsackie A10). Se mai numeste si faringita limfonodulara acuta, caracterizata prin:

·       noduli galben-albiciosi in locul veziculelor;

·       fara ulcerare;

·       aceeasi localizare ca in herpangina.

Diagnosticul diferential trebuie sa includa afectiuni grave cu manifestari similare, cum ar fi de exemplu boala Kawasaki, socul toxic, meningita, exantemele infectioase severe, eruptii cauzate de medicamente, varicela si rujeola.

Cum se trateaza herpangina la copii?

Herpangina la copii este autolimitata, adica se vindeca de la sine in decurs de 7-10 zile. In acest sens, tratamentul are rolul de a ameliora simptomele si este de sustinere.

Abordare generala

·       copilul trebuie izolat intr-o camera bine aerisita, curata, deoarece infectia este contagioasa;

·       se recomanda hidratarea adecvata (apa, lapte la sugari), alimentatia usoara (semilichida sau lichida), evitarea alimentelor fierbinti, picante, acide, igiena orala adecvata (de preferat, se va clati gura cu ser fiziologic dupa fiecare masa).

Tratament simptomatic

·       antipiretice pentru temperaturi >38,5°C;

·       ibuprofen (cu respectarea varstei si dozei), paracetamol;

·       se va evita administrarea de aspirina copiilor, din cauza riscului de sindrom Reye;

·       comprese usor reci pe frunte, picioruse, imbracaminte lejera;

·       nu se recomanda gelurile cu lidocaina sau difenhidramina pentru leziunile de la nivel bucal, deoarece exista risc de toxicitate;

·       se pot folosi spray-uri cu ser fiziologic sau lichide usor reci pentru calmarea durerii;

·       convulsiile febrile necesita interventie medicala si tratament conform protocoalelor actuale pediatrice (unele ghiduri mentioneaza posibilitatea utilizarii midazolamului intravenos 0,1-0,3 mg/kg corp in situatiile selectate).

Tratament antiviral

·       nu exista tratament antiviral specific pentru herpangina;

·       spray-ul cu interferon-alfa se foloseste local si pare sa aiba efect imunomodulator, antiviral, fiind considerat sigur si usor de administrat;

·       aciclovirul si ganciclovirul nu au niciun efect benefic in caz de herpangina;

·       ribavirina nu este recomandata in mod obisnuit, insa poate avea efecte benefice mai ales in fazele initiale ale bolii.

Ce complicatii poate avea herpangina la copii?

In majoritatea cazurilor, boala este usoara, iar copilul se recupereaza complet. Totusi, in situatia in care herpangina la copii este cauzata de infectia cu enterovirusul 71, riscul de complicatii va fi mai mare:

Complicatii generale

·       deshidratare (din cauza durerii la inghitire si febrei) si stare generala alterata.

·       convulsii febrile;

·       suprainfectii bacteriene (faringita bacteriana secundara, spre exemplu, este frecventa).

Complicatii severe

·       apar mai ales daca herpangina este cauzata de infectia cu enterovirusul 71 sau de alte tulpini neurotrope;

·       encefalita de trunchi cerebral;

·       paralizie flasca acuta;

·       meningita aseptica;

·       encefalomielita;

·       complicatii cardiace (in special miocardita).

Copiii cu astfel de complicatii necesita internare, iar in formele grave chiar la terapie intensiva. Principalele grupe de risc pentru evolutia severa a bolii sunt: nou-nascutii, copiii cu varsta sub 3 anisori, copiii imunocompromisi si cei cu febra inalta persistenta si simptome neurologice.

Sfaturi pentru preventie

Nu exista vreun vaccin disponibil pentru majoritatea virusurilor care provoaca herpangina, dar exceptie o fac vaccinurile impotriva EV-71 dezvoltate si aprobate in unele tari, cum ar fi China. In acest context, herpangina poate fi prevenita doar prin respectarea urmatoarelor masuri:

·       spalarea frecventa a mainilor cu apa si sapun, dezinfectarea lor;

·       evitarea schimbului de obiecte personale (tacamuri, jucarii, sticle de apa, mancare);

·       curatarea si dezinfectarea obiectelor din colectivitati;

·       acoperirea gurii si nasului cu mainile cand copilul tuseste sau stranuta, apoi spalarea rapida a acestora;

·       izolarea copilului bolnav timp de minimum 7-10 zile;

·       evitarea sarutarii bebelusilor de catre adulti sau copii care prezinta semne de infectie;

·       asigurarea unei imunitati puternice (alimentatie echilibrata, bogata in fructe, legume, somn suficient, hidratare adecvata, sportul, limitarea consumului de dulciuri, alimente procesate).

Bibliografie:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK507792/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC5404359/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC7568857/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC11567903/