Informatii despre paniculita mezenterica (PM)

Paniculita mezenterica (PM) este o afectiune relativ rara, caracterizata prin inflamatia cronica a tesutului adipos de la nivelul mezenterului. Mezenterul este o structura anatomica importanta, cu rol in fixarea intestinului subtire de peretele posterior al abdomenului. Acesta contine nervi, vase de sange si ganglioni limfatici. Paniculita mezenterica este o entitate patologica obscura si foarte complexa, ale carei cauze nu sunt pe deplin cunoscute. Totusi, a fost asociata cu diferite afectiuni sistemice – chiar autoimune si inflamatorii. Diagnosticul este destul de dificil, pentru ca nu exista simptome specifice, iar tratamentul este in stransa dependenta cu severitatea bolii.

Ce este paniculita mezenterica?

Paniculita mezenterica este o afectiune inflamatorie care vizeaza tesutul adipos mezenteric, avand drept rezultat inflamatia cronica a acestuia. Afectiunea este considerata a fi, de fapt, parte a spectrului bozii mezenterice sclerozante, care include trei stadii progresive:

1. paniculita mezenterica: faza initiala, caracterizata prin inflamatia nespecifica a tesutului de natura adipoasa de la nivelul mezenterului;
2. lipodistrofia mezenterica: faza intermediara, cu infiltrare macrofagica si distrugere treptata a adipocitelor (celulele tesutului adipos);
3. fibroza mezenterica: faza finala, caracterizata prin depunere excesiva de colagen si formare de mase fibroase, cu risc crescut de obstructii intestinale.

Chiar daca este o patologie complexa, nu pune viata in pericol, insa scade semnificativ calitatea acesteia. Medicul specialist in paniculita mezenterica este medicul gastroenterolog care dispune de pregatirea necesara pentru a diagnostica afectiunea si a recomanda tratamentul specific.

Paniculita mezenterica – cauze si factori de risc

Cauzele care duc la paniculita mezenterica nu sunt pe deplin elucidate, insa exista multi factori de risc asociati bolii, printre care se numara:

• procesele autoimune, PM fiind frecvent asociata cu boli autoimune: sindromul Sjogren, dar si lupusul eritematos sistemic, artrita reumatoida, boala celiaca, anemia hemolitica mediata autoimun, boala mixta de tesut conjunctiv, colangita sclerozanta;
• infectiile bacteriene, virale, parazitare, fungice: tuberculoza, HIV/SIDA, infectia cu diferite specii de Cryptococcus (criptococoza), schistosomiaza, holera;
• traumatisme abdominale: interventii chirurgicale abdominale, traumatisme directe;
• pancreatita, tiroidita fibroasa (tiroidita Riedel), boala Weber-Christian;
• malignitate si paraneoplazie: limfom, mielom multiplu, mezoteliom toracic, melanom;
• boala inflamatorie intestinala (colita ulcerativa, boala Crohn);
• ischemia mezenterica (tromboza venoasa mezenterica);
• vasculita (purpura Henoch-Schonlein);
• tratamentul cu anumite medicamente: pergolid, paroxetina.

Desi paniculita mezenterica poate afecta persoanele de orice varsta, se observa o incidenta mai mare in randul adultilor tineri si al persoanelor de varsta mijlocie. In multe cazuri, originea acestei boli ramane necunoscuta, fiind clasata drept „idiopatica”.

Paniculita mezenterica – simptome si manifestari

In cele mai multe cazuri, paniculita mezenterica este asimptomatica si se diagnosticheaza pur si simplu intamplator, in timpul investigatiilor imagistice pentru cu totul alte cauze. Daca apar si simptome, deseori acestea sunt nespecifice si includ:

• durere abdominala (in partea inferioara), constanta sau intermitenta, cu intensitate variata;
• febra;
• stare generalizata de rau;
• pierdere in greutate;
• alterarea obiceiurilor intestinale (constipatie sau diaree);
• sensibilitate la palpare (prezenta unei mase palpabile in cavitatea abdominala, de obicei cu localizare profunda, slab definita);
• balonare;
• greata si varsaturi, de obicei dupa mese copioase sau dupa efort fizic intens;
• in cazuri mai rare, sangerarea rectala (rectoragie), icterul.

Paniculita mezenterica poate imita foarte bine alte boli subiacente, cum ar fi ulcerul si alte tipuri de afectiuni inflamatorii intestinale. Din acest motiv, stabilirea diagnosticului diferential reprezinta, in majoritatea cazurilor, o adevarata provocare.

Diagnosticul de paniculita mezenterica

De cele mai multe ori, paniculita mezenterica este diagnosticata intamplator. O problema, insa, o ridica identificarea cauzei de baza, care poate necesita investigatii extinse. Pentru a stabili un diagnostic diferential, medicul gastroenterolog poate recomanda investigatii precum:

• CT-ul (tomografie computerizata), care reprezinta standardul de aur pentru diagnostic. Sunt evidentiate mase inflamatorii si modificari ale tesutului adipos mezenteric;
• RMN-ul (rezonanta magnetica nucleara): ajuta la caracterizarea in profunzime a inflamatiei mezenterice;
• ecografia abdominala poate sugera in prima instanta prezenta anomaliilor mezenterice, dar este mai putin specifica decat CT-ul sau RMN-ul.

In cazurile incerte, poate fi recomandata biopsia mezenterica, pentru confirmarea histologica a procesului inflamator sau a altor modificari patologice asociate. Markerii inflamatori – proteina C reactiva, leucocitoza – sunt nespecifici, dar cresc in aproximativ 50% dintre cazuri, ca urmare a inflamatiei cronice a tesutului adipos mezenteric.

Tratament paniculita mezenterica

Tratamentul paniculitei mezenterice se individualizeaza in functie de variabilele fiecarui pacient si de severitatea simptomelor, respectiv stadiul bolii. Alternativele terapeutice includ:

• corticosteroizi (prednison), pentru gestionarea inflamatiei, insa cu reducerea progresiva a dozei;
• medicamente imunomodulatoare (azatioprina, metotrexat), in cazurile mai severe, in stricta corelare cu afectiunea autoimuna de baza;
• medicamente antiinflamatoare si analgezice pentru ameliorarea durerii abdominale.

Interventia chirurgicala este necesara doar in cazurile in care paniculita mezenterica se prezinta cu posibile complicatii severe, cum ar fi ischemia si obstructia intestinala. Foarte important de mentionat este ca alternativele de remedii naturiste pentru paniculita mezenterica nu trebuie sa inlocuiasca consultul medicului de specialitate si tratamentul prescris de acesta. In functie de raspunsul la tratament si de dinamica bolii, tratamentul trebuie ajustat in mod constant.

Regim alimentar paniculita mezenterica

In paniculita mezenterica, ca in orice boala de natura gastrointestinala, schimbarile dietetice au un rol semnificativ in gestionarea mult mai eficienta a bolii. Persoanele diagnosticate cu o astfel de afectiune ar trebui sa aiba o dieta:

• bogata in alimente usor de digerat (proteine usoare);
• saraca in grasimi nesanatoase (trans, saturate), alimente procesate, dulciuri;
• bogata in acizi grasi omega-3, fibre vegetale, legume, fructe.

De asemenea, se recomanda hidratarea corespunzatoare, evitarea fumatului si alcoolului si, mai ales daca exista si malabsorbtie secundara, suplimentarea dietei cu vitamine (mai ales vitamina D si vitamina B12).

Paniculita mezenterica – complicatii si riscuri asociate

Paniculita mezenterica este o afectiune destul de rara, dar care de cele mai multe ori raspunde eficient la tratamentul de specialitate. In lipsa unui tratament si a unui management dietetic cat mai adecvat, se poate ajunge si la complicatii, cum ar fi:

• obstructie intestinala (fibroza mezenterica), cu blocarea sau ingustarea partiala a teritoriului intestinal functional;
• abces mezenteric;
• pericardita si peritonita;
• malabsorbtie si, implicit, malnutritie;
• ischemie intestinala;
• recidive inflamatorii (paniculita mezenterica poate urma o dinamica specifica, cu episoade de remisiune si vindecare aparenta a bolii, urmate de episoade de acutizare a simptomelor).

Complicatiile sunt destul de rare, insa deseori apar pe fondul lipsei tratamentului si gestionarii necorespunzatoare, mai ales din punct de vedere dietetic, a bolii.

Paniculita mezenterica – sfaturi pentru preventie

Desi nu se cunosc cauzele care duc la aparitia bolii, exista mai multe masuri generale care pot fi adoptate pentru a asigura sanatatea si integritatea tractului gastrointestinal si care atenueaza riscul bolilor de natura inflamatorie. Acestea sunt urmatoarele:

• evitarea fumatului si limitarea consumului de alcool;
• gestionarea optima a stresului, intrucat componenta psihosomatica a afectiunilor de natura gastrointestinala nu poate fi subestimata;
• adoptarea unei diete echilibrate, cat mai bogata in fructe, legume, fibre vegetale, limitarea aportului de alimente procesate, prajite, dulciuri;
• practicarea regulata a activitatii fizice.

Surse:

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC10496345/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC11250460/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC9975531/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC2726466/

https://radiopaedia.org/articles/sclerosing-mesenteritis-1