Lupus: ce este, de ce apare aceasta boala, diagnostic si tratament

Lupusul este o boala autoimuna cronica, boala ce poate afecta multiple organe si sisteme din organism inclusiv pielea, articulatiile, rinichii, creierul si inima. Exista mai multe forme clinice, cea mai frecventa fiind lupusul eritematos sistemic (LES), dar si forme cutanate sau cele induse de medicamente. Boala are evolutie imprevizibila, cu perioade de activitate (pusee acute) si de remisie (aparenta vindecare).

Ce este lupusul?

Lupusul este o afectiune autoimuna in care sistemul imunitar ataca in mod eronat propriile sale tesuturi, considerandu-le ca fiind straine. Acest proces duce la inflamatie cronica si la afectarea diverselor organe.

Forma cea mai complexa, lupusul eritematos sistemic, este o boala de natura multisistemica, ceea ce inseamna ca poate afecta simultan mai multe organe. Manifestarile pot varia de la formele usoare limitate la piele si articulatii, pana la formele foarte severe cu afectare renala, neurologica sau cardiovasculara.

Un aspect important al bolii este prezenta autoanticorpilor, adica anticorpii care ataca propriile structuri ale organismului. Aceste anomalii pot aparea chiar cu ani inainte sa apara simptomele, definind o etapa numita „lupus preclinic”. Boala evolueaza in episoade, cu perioade de agravare si perioade de aparenta ameliorare. Severitatea bolii tinde sa fie foarte diferita de la un pacient la altul, de unde si numeroasele fenotipuri intalnite in practica clinica.

De ce apare lupusul? Care sunt cauzele si factorii de risc?

Nu se cunosc cu exactitate cauzele care duc la lupus, dar cercetarile ne arata ca afectiunea tinde sa aiba la baza o gama variata de factori predispozanti care interactioneaza, ceea ce culmineaza cu aparitia bolii: factori genetici, hormonali, imunologici si de mediu.

Factorii genetici

• exista o predispozitie genetica importanta;
• risc crescut in familii si la gemenii identici;
• au fost identificate peste 100 de gene asociate cu sistemul imunitar;
• deficientele sistemului complement (de exemplu, C1q, C4) cresc riscul de a dezvolta lupus.

Factorii hormonali

• femeile sunt de aproximativ 10 ori mai des afectate decat barbatii;
• estrogenul pare sa moduleze activitatea sistemului imunitar;
• sarcina, contraceptivele hormonale sau terapia hormonala pot influenta cursul bolii;
• nivelurile crescute de prolactina par a contribui la cresterea riscului de lupus.

Factorii de mediu

• expunerea la radiatii ultraviolete;
• infectiile virale (de exemplu, cu virusul Epstein-Barr);
• deficitul de vitamina D;
• fumatul;
• expunerea la anumite substante toxice (siliciu, de exemplu);
• anumite tratamente medicamentoase (pot declansa lupus medicamentos): procainamida sau hidralazina, sulfonamidele.

Lupusul are o distributie variabila in functie de populatie. Prevalenta este estimata la 70 cazuri la 100.000 de persoane. Alte caracteristici epidemiologice importante sunt:

• afecteaza predominant femeile (raport 9:1);
• apare frecvent intre 15 si 45 de ani;
• este mai sever la copii si la barbati;
• este mai frecvent si mai frecvent la anumite populatii (la afro-americani, de exemplu).

La copii lupusul este mai sever si implica frecvent rinichii, inima si sistemul hematologic. Insa, la varstnici, debutul este mai lent, iar afectarea pulmonara mai frecventa.

Care sunt principalele tipuri de lupus si simptomele asociate?

Lupusul este o afectiuni cu manifestari extrem de variabile, deseori nespecifice. Vorbim despre o serie de simptome generale, dar si despre simptome care se pot localiza strict la nivelul unui anumit organ sau sistem de organe. Pacientul cu lupus poate prezenta urmatoarele:

Simptome generale

• oboseala severa;
• febra nejustificata;
• scadere in greutate;
• lipsa poftei de mancare.

Manifestari cutanate

• eruptie „in fluture” pe fata (eruptie malara);
• leziuni sensibile la lumina;
• lupus discoid (leziuni care pot lasa cicatrici);
• caderea parului (alopecie);
• ulceratii orale sau nazale.

Manifestari musculare si articulare

• dureri articulare;
• inflamatie articulara;
• rigiditate;
• deformari articulare;
• noduli reumatoizi;
• fibromialgia;
• miopatia inflamatorie;
• polimiozita.

Manifestari hematologice

• anemia;
• scaderea globulelor albe;
• scaderea trombocitelor.

Manifestari neurologice

• dureri persistente de cap;
• convulsii;
• tulburari cognitive;
• accident vascular cerebral;
• depresie, anxietate, psihoza.

Manifestari renale

• nefrita lupica (afectare renala severa);
• proteinurie (eliminarea de proteine in urina);
• edeme;
• hipertensiune.

Manifestari pulmonare

• pleurita (durere toracica in timpul respiratiei);
• revarsat pleural;
• inflamatii pulmonare.

Manifestari cardiovasculare

• pericardita;
• miocardita;
• risc crescut de infarct.

Manifestari digestive

• pancreatita;
• inflamatii intestinale;
• hepatita.

Complicatii in sarcina

• avort spontan;
• preeclampsie;
• lupus neonatal.

Alte simptome

• manifestari oculare: keratoconjunctivita sicca, vasculita retiniana, uveita, sclerita si keratita ulcerativa, episclerita, neurita optica;
• sindromul Sjögren;
• afectarea urechii poate duce la pierderea brusca a auzului neurosenzorial;
• infarctul adrenal secundar trombozei vaselor adrenale (poate fi observat la pacientii care au LES si sindromul antifosfolipidic).

Cum se stabileste diagnosticul de lupus?

Protocolul de diagnostic este extrem de complex si include urmatoarele:

Evaluarea clinica a pacientului

Medicul analizeaza simptomele, istoricul acestora, tipul manifestarilor, evolutia in timp. Tot in aceasta etapa, se face anamneza, se identifica daca exista predispozitie familiala si altele.

Analize de laborator

Se recomanda o serie de teste de sange, care includ determinarea:

• anticorpilor antinucleari (ANA);
• anticorpilor anti-ADN nativ dublu catenar (anti-ADNdc);
• anticorpilor anti-Smith (anti-Sm), markeri de inalta specificitate pentru lupusul eritematos;
• anticorpii antifosfolipidici;
• hemoleucograma completa;
• teste de functie renala.

Investigatii suplimentare

Se mai pot recomanda analiza urinei, biopsie renala (in caz de afectare renala) si imagistica, de exemplu ecografie, CT, RMN. Diagnosticul diferential nu se bazeaza pe rezultatele unui singur test, ci pe asocierea intre criteriile clinice si rezultatele imunologice. Toate acestea este de dorit a fi interpretate in contextul fiecarui pacient in parte.

Care sunt alternativele de tratament pentru lupus?

Lupusul nu este o boala tratabila, dar poate fi gestionata. Tratamentul se individualizeaza pentru fiecare pacient in parte, in functie de severitatea bolii si de organele afectate. Evolutia bolii are un tipar specific, cu episoade de acutizare si de remisie spontana, in care nu exista simptome.

Medicamente de baza

• antimalarice (hidroxiclorochina):reduc inflamatia si previn puseele;
• antiinflamatoare nesteroidiene: pentru ameliorarea durerii si inflamatiei;
• corticosteroizii: se recomanda in formele moderate sau severe, reduc rapid inflamatia, insa tratamentul necesita monitorizare atenta si ajustare continua;
• imunosupresoare: azatioprina, ciclofosfamida, micofenolat mofetil;

Terapii biologice

• este vorba in special despre belimumab si alte terapii biologice moderne;
• aceste alternative se dovedesc destul de eficiente, dar nu sunt accesibile la scara larga;
• tintesc mecanisme specifice ale bolii, ajutand astfel la gestionarea mult mai eficienta atat a simptomelor, cat si a episoadelor de acutizare.

Masuri generale

• protectie solara stricta;
• evitarea stresului;
• dieta echilibrata, hidratare adecvata;
• monitorizare medicala regulata, atat pentru identificarea eventualelor complicatii asociate, cat si pentru ajustarea sau modificarea tratamentului.

Bineinteles, tratamentul manifestarilor subiacente – cardiovasculare, renale, cutanate – trebuie individualizat in functie de severitate si de tip. Forma sistemica necesita cea mai extinsa si mai complexa abordare terapeutica. In formele „izolate”, tratamentul este mai usor de realizat.

Medicamente interzise in lupus

• sulfonamide (sulfametoxazol, de exemplu) – pot declansa pusee de lupus;
• hidralazina – asociata cu lupus medicamentos;
• procainamida – risc crescut de lupus indus de medicamente;
• izoniazida – poate declansa simptome similare;
• minociclina – asociata cu forme de lupus medicamentos;
• anticonceptionale cu estrogen (in unele cazuri) – pot agrava boala;
• terapie hormonala de substitutie – poate creste riscul de pusee;
• interferon – poate activa sistemul imunitar excesiv;
• anumite medicamente anti-TNF – pot induce simptome de lupus.

Alimente interzise sau de evitat in lupus

• lucerna (alfalfa) si germeni de lucerna – contin L-canavanina si pot declansa pusee;
• alimente foarte procesate – favorizeaza inflamatia;
• zahar in exces – agraveaza inflamatia si oboseala;
• grasimi trans si prajeli – stimuleaza inflamatia sistemica;
• alcool (in exces) – poate interactiona cu tratamentul si afecta ficatul;
• sare in exces – creste riscul cardiovascular (deja crescut) si retentia de lichide;
• carne rosie in exces – poate agrava inflamatia (mai ales in afectare renala asociata);
• alimente bogate in colesterol – cresc riscul cardiovascular;
• fumatul;
• prajiturile si produsele de patiserie in exces;
• alimentele foarte picante si iritante;
• usturoiul;
• grepfrutul (mai ales in contextul medicamentatiei);
• carbohidratii rafinati (faina alba), mizandu-se mai bine pe cei nerafinati, cereale integrale;
• administrarea necontrolata de diferite suplimente care, de exemplu, cresc imunitatea.

Bineinteles, restrictiile pot varia in functie de pacient, de aceea este foarte important ca dieta si tratamentul sa fie adaptate individual, cu ajutorul medicului. Pacientul cu aceasta afectiune, pe de alta parte, ar trebui sa mentina un contact apropiat cu medicul curant, data fiind natura destul de imprevizibila a bolii si modul in care evolueaza. La primele semne de complicatii, pacientul trebuie sa se prezinte numaidecat la medic.

Prognosticul, complicatiile si riscurile diagnosticului de lupus

Cu toate ca tratamentele moderne au imbunatatit foarte mult prognosticul bolii, dar si speranta de viata a pacientului, lupusul ramane o afectiune cu potential sever, care reduce semnificativ calitatea vietii pacientului. Prognosticul este foarte favorabil, in general – rata de supravietuire la 10 ani de la stabilirea diagnosticului de lupus este de 85–90%, dar evolutia depinde in esenta de severitatea bolii, de momentul initierii tratamentului si raspunsul la acesta.

Chiar si cu tratament, riscul de complicatii inca exista. Pacientii cu lupus pot dezvolta tulburari neurologice, insuficienta renala, leziuni cutanate permanente, boli cardiovasculare (riscul de a dezvolta infarct este mai mare decat in populatia generala). De asemenea, exista si complicatii asociate tratamentului: osteoporoza (din cauza corticosteroizilor, infectii, diabet si probleme la nivelul ochilor, crestere in greutate cu complicatii asociate.

Factorii care indica un prognostic potential nefavorabil al bolii sunt: (1) afectarea renala severa in momentul diagnosticarii, (2) sexul masculin, (3) debutul bolii la varsta tanara sau la o varsta inaintata, (4) hipertensiunea asociata, (5) perioadele scurte de timp intre puseele acute ale bolii, (6) sindromul antifosfolipidic asociat si (7) prezenta anticorpilor antifosfolipidici. Lupusul este o boala autoimuna complexa, cu manifestari variate si evolutie imprevizibila in timp.

Bibliografie:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK535405/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC3351863/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK459474/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC9662848/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC11914703/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK584485/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC6310637/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK493145/