Virus Epstein-Barr: ghid complet despre simptome, cauze, diagnostic si tratamente

Virusul Epstein-Barr (EBV) este unul dintre cele mai larg raspandite virusuri umane, parte din familia Herpesviridae, infectand peste 90% din populatia globala la un moment dat de-a lungul vietii. Acesta este un herpesvirus uman de tip 4 (HHV-4), care dispune de aceeasi capacitate ca alte virusuri herpetice (cum ar fi Herpes simplex) de a persista in organism in stare latenta dupa infectia initiala. Astfel, se poate reactiva ulterior sub influenta unor factori favorizanti (statutul imunitar redus, stresul prelungit, alte infectii, afectiuni organice). Infectia cu virus Epstein-Barr este adesea asimptomatica in copilarie, dar la adulti si adolescenti prezinta uzual simptome.

Infectia cu virus Epstein-Barr la adolescenti si adulti provoaca mononucleoza infectioasa, care mai este numita si „boala sarutului”. Virusul infecteaza limfocitele B implicate in imunitate si, astfel, determina proliferarea acestor celule inducand un raspuns imunitar extins. Desi infectia initiala este deseori autolimitata si are un risc redus de complicatii, virusul Epstein-Barr a fost descris ca primul virus oncogen uman identificat. Pe termen lung infectia cu virus Epstein-Barr a fost asociata cu multiple patologii, inclusiv diverse neoplazii hematologice si epiteliale, cum ar fi limfomul Burkitt, limfomul Hodgkin, carcinomul nazofaringian si alte complicatii.

Despre virusul Epstein-Barr 

Virusul Epstein-Barr este un virus ADN dublu catenar, capabil sa persiste in organism, pentru ca ulterior sa se reactiveze. In cadrul infectiei, se pot observa doua faze:

• faza litica, in care virusul se multiplica activ, ducand la infectia acuta si diseminarea virala;
• faza latenta, in care simptomele infectiei active dispar, dar virusul ramane in limfocitele B, cu exprimare minima a proteinelor virale, evitand astfel sistemul imunitar.

Familia Herpesviridae mai include si alte virusuri importante, cum ar fi Herpes simplex 1 si 2, virusul varicelo-zosterian, citomegalovirusul si virusul Kaposi asociat sarcomului, implicat in aparitia sarcomului Kaposi. Totusi, infectia cu virus Epstein-Barr este remarcabila in special prin asocierea sa directa cu mai multe afectiuni maligne si capacitatea sa de a manipula in mod insidios raspunsul imun, pentru a-si asigura persistenta in organism pe termen lung.

Ce boli provoaca infectia cu virus Epstein-Barr?

Infectia cu virus Epstein-Barr sta la baza aparitiei mai multor afectiuni care variaza de la infectii acute benigne, la boli cronice si, in unele cazuri, chiar neoplazii.

Mononucleoza infectioasa (boala sarutului)

Aceasta este cea mai cunoscuta afectiune cauzata de infectia cu virus Epstein-Barr. Apare mai ales la adolescenti si adultii tineri si se manifesta prin febra prelungita, adesea >38°C, faringita exsudativa, adenopatii cervicale, spleno- si hepatomegalie. Boala are o evolutie limitata, dar in anumite cazuri (in special pe fondul unui sistem imunitar slabit) poate determina si complicatii, inclusiv ruptura splenica, hepatita, sindromul hemofagocitic.

Limfomul Burkitt

Limfomul Burkitt reprezinta o neoplazie agresiva a limfocitelor B, care are o puternica asociere cu infectia anterioara cu virus Epstein-Barr. Limfomul este foarte raspandit mai ales in regiunea Africii Subsahariene.

Limfomul Hodgkin

Aproximativ 40-50% dintre cazurile de limfom Hodgkin sunt pozitive pentru infectia cu virus Epstein-Barr, iar riscul este crescut in special la pacientii imunocompromisi.

Carcinomul nazofaringian

Aceasta neoplazie epiteliala este foarte frecventa in Asia de Sud-Est si are o asociere directa cu infectia cu virus Epstein-Barr, mai ales la persoanele care prezinta si susceptibilitate genetica.

Infectia cu virus Epstein-Barr – cauze si factori de risc

Infectia cu virus Epstein-Barr este contagioasa, ceea ce inseamna ca agentul viral poate fi usor transmis altor persoane. Calea de transmitere este variata si implica:

• saliva („boala sarutului”);
• utilizarea in comun a tacamurilor si periutelor de dinti;
• copiii deseori se infecteaza dupa ce musca dintr-un aliment din care deja a muscat altcineva infectat cu virus Epstein-Barr;
• de asemenea, a fost confirmata si transmiterea prin transplant de celule stem, organe si prin transfuzii de sange.

In unele cazuri, persoana infectata cu virus Epstein-Barr ramane contagioasa timp de mai bine de 12 luni de la disparitia simptomelor. Dupa cum s-a mentionat, infectia este foarte frecventa in populatia generala, iar datele actuale estimeaza ca pana la 90% din populatia mondial a fost deja infectata cu virus Epstein-Barr.

Infectia cu virus Epstein-Barr – simptome si manifestari

Manifestarile clinice ale infectiei primare variaza:

• infectia cu virus Epstein-Barr la copii este deseori asimptomatica sau, in cazul in care apar simptome, acestea sunt usoare, nespecifice;
• infectia cu virus Epstein-Barr la adolescenti si adulti duce la mononucleoza infectioasa care se prezinta cu febra, faringita (dureri in gat, dificultati de deglutitie), adenopatii persistente, dureri de cap, stare generalizata alterata.

Virusul Epstein-Barr are o perioada de incubatie de aproximativ 4-7 saptamani. Totusi, de stiut este faptul ca in aceasta perioada persoana poate transmite virusul celorlalti.

Cat dureaza infectia cu virus Epstein-Barr?

Simptomele infectiei cu virus Epstein-Barr pot persista aproximativ 2-6 saptamani, iar oboseala tinde sa fie cel mai persistent simptom. Intr-un studiu s-a observat faptul ca faringita si umflarea ganglionilor limfatici cervicali au putut fi observate chiar si la sase luni dupa infectia cu virus Epstein-Barr (la un sfert din subiectii studiului).

Diagnosticul infectiei cu virus Epstein-Barr

De cele mai multe ori, infectia cu virus Epstein-Barr nu este diagnosticata pentru ca are tendinta de a fi autolimitata si necesita doar tratament suportiv. Totusi, in cazurile mai severe, in vederea diagnosticarii se au in vedere testele serologice EBV cu detectarea anticorpilor IgM (in cadrul infectiei acute cu virus Epstein-Barr) si IgG (in cadrul infectiei trecute cu virus Epestein-Barr). Testul Monospot detecteaza heterofilina specifica mononucleozei, insa este mai putin sensibil. In ultima instanta, testul PCR ajuta la confirmarea diagnosticului infectiei, dar nu se realizeaza de rutina, ci in special in cazurile severe si la pacientii imunodeprimati cu risc de complicatii.

Mai multe afectiuni ar trebui avute in vedere ca parte a diagnosticului diferential al infectiei cu virus Epstein-Barr. Faringita bacteriana se prezinta cu durere in gat, limfadenopatie cervicala, umflaturi faringiene si exsudate amigdaliene. Faringita virala include de obicei stari febrile, cu rinoree sau conjunctivita. Citomegalovirusul (CMV) este un alt virus din familia Herpesviridae care provoaca infectii foarte asemanatoare cu cele provocate de EBV: dureri in gat, frisoane si febra, oboseala. Totusi, limfadenopatia si splenomegalia sunt rar intalnite in infectia cauzata de CMV. Infectia acuta cu HIV se prezinta, pe langa acestea, cu dureri musculare si articulare.

Tratamentul infectiei cu virus Epstein-Barr

Nu exista tratament antiviral specific pentru infectia cu virusul Epstein-Barr. Terapia se bazeaza in principal pe ameliorarea simptomelor asociate si implica:

• antipiretice si analgezice (paracetamol, antiinflamatoare nesteroidiene) pentru ameliorarea febrei si faringitei;
• hidratare, repaus la pat pentru o recuperare mai rapida;
• evitarea activitatilor fizice foarte intense timp de cateva saptamani pentru a limita riscul de ruptura splenica.

In cazurile foarte severe, care se prezinta cu complicatii precum sindromul hemofagocitic sau encefalita, poate fi necesar tratament pe baza de corticosteroizi sau chiar rituximab pentru alte complicatii autoimune (limfoproliferarile, spre exemplu) asociate infectiei cu EVB.

Infectia cu virus Epstein-Barr – complicatii si riscuri asociate

Infectia cu virusul Epstein-Barr poate duce la foarte multe complicatii, mai ales la in cazul unui sistem imunitar deficitar. O complicatie periculoasa este ruptura splenica, care poate aparea in contextul mononucleozei infectioase. In general, ruptura splenica apare la 5-6 zile dupa ce apar simptomele mononucleozei si se trateaza conservator sau chirurgical. Alta complicatie asociata tot mononucleozei este obstructia cailor respiratorii din cauza edemului amigdalian al tesutului faringian. Tratamentul obstructiei cailor respiratorii include steroizi, traheotomie sau intubatie. Desi este rara (2,5% din cazuri), tinde sa apara mai ales la copiii cu mononucleoza infectioasa.

Colecistita acuta este o alta complicatie care poate aparea. Alte posibile complicatii sunt anemia hemolitica autoimuna, miocardita, encefalita, limfohistiocitoza hemofagocitara, pancreatita. La inceputul acestui articol se mentiona faptul ca infectia cu virus Epstein-Barr ramane latenta in organism, dupa infectia primara. Acesta este si motivul pentru care, de altfel, infectia cu virusul Epstein-Barr este considerata o posibila cauza a limfoamelor si cancerelor nazofaringiene, mai ales la pacientii cu predispozitie genetica si imunocompromisi. Cateva dintre cele mai comune forme sunt limfomul Burkitt, limfomul Hodgkin si, de asemenea, carcinomul nazofaringian.

Infectia cu virus Epstein-Barr – sfaturi pentru preventie

Nu exista vaccin impotriva infectiei cu virus Epstein-Barr, asadar igiena se bazeaza pe masurile stricte de igiena si evitarea contactului cu persoane infectate sau care prezinta semne de infectie activa. De asemenea, obiectele de uz personal cum ar fi periuta de dinti, nu ar trebui folosite la comun. Infectia cu virus Epstein-Barr este foarte comuna si, in majoritatea cazurilor, lipsita de riscuri. Totusi, trebuie recunoscut potentialul acestui virus de a fi implicat in afectiuni mult mai severe, iar in cazurile cu risc poate fi necesara chiar monitorizarea post-infectioasa periodica.

Surse:

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC10056551/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK559285/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC9529843/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC3415781/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC7157745/