Metoprolol, 100 mg, 30 comprimate, Terapia
Se elibereaza cu reteta
Alege farmaciaMetoprolol, 100 mg, 30 comprimate, Terapia - Catena
Indicatii:
Metoprolol Terapia este un medicament din grupa beta-blocantelor selective.
Acest medicament este utilizat in:
-
tratamentul tensiunii arteriale crescute;
-
prevenirea crizelor de durere in piept care apar la efort (angina de efort);
-
tratamentul de lunga durata dupa un atac de cord (infarct miocardic);
-
tratamentul aritmiilor (batai cardiace neregulate sau rapide);
-
tratamentul manifestarilor functionale ale inimii, precum perceptia exagerata a batailor inimii.
Compozitie
Metoprolol 50 mg
Un comprimat contine tartrat de metoprolol 50 mg si excipienti: celuloza microcristalina, acid stearic, amidon pregelatinizat, ulei vegetal hidrogenat, talc, amidonglicolat de sodiu, dioxid de siliciu coloidal, stearat de magneziu.
Metoprolol 100 mg
Un comprimat contine tartrat de metoprolol 100 mg si excipienti: celuloza microcristalina, acid stearic, amidon pregelatinizat, ulei vegetal hidrogenat, talc, amidonglicolat de sodiu, dioxid de siliciu coloidal, stearat de magneziu.
Grupa farmacoterapeutica: beta-blocante cardioselective.
Indicatii terapeutice
- hipertensiune arteriala;
- profilaxia crizelor de angina de efort;
- infarct miocardic acut: tratament de inlocuire a metoprolului introdus intravenos;
- tratament de lunga durata dupa infarct miocardic (scaderea mortalitatii);
- manifestari functionale cardiace: eretism cardiac.
Se mai poate folosi in tratamentul unor tulburari de ritm, cum sunt: aritmii supraventriculare (tahicardie, flutter si fibrilatie atriala, tahicardie jonctionala) si aritmii ventriculare (extrasistole ventriculare, tahicardie ventriculara).
Contraindicatii
Forme severe de astm bronsic si bronhopneumopatie cronica obstructiva, insuficienta cardiaca care nu raspunde la tratament, soc cardiogen, bloc atrioventricular de gradul II sau III neinvestigat, angor Prinzmetal (neasociat cu alte afectiuni cardiovasculare si in cazul administrarii metoprololului in monoterapie), boala nodului sinusal, bloc sinoatrial, bradicardie sinusala (frecventa cardiaca sub 45-50 batai/minut), forme severe de sindrom Raynaud si afectiuni arteriale periferice, feocromocitom netratat, hipotensiune arteriala, hipersensibilitate la metoprolol sau la oricare dintre componentii produsului, antecedente de reactii anafilactice.
Precautii
In caz de cardiopatie ischemica tratamentul trebuie intrerupt gradat, timp de 1-2 saptamani, incepand in acelasi timp, daca este necesar, tratamentul de inlocuire, pentru a evita agravarea anginei pectorale. Tratamentul la bolnavii anginosi nu trebuie intrerupt brusc, deoarece se pot produce tulburari grave de ritm, infarct miocardic sau moarte subita.
La bolnavii cu insuficienta cardiaca care raspunde la tratament, daca este necesar, metoprololul trebuie administrat in doze foarte mici, care se cresc progresiv si sub supraveghere medicala atenta.
In caz de bradicardie marcata (sub 50-55 batai/minut) de repaus, simptomatica, doza de metoprolol trebuie scazuta.
Datorita efectului lor dromotrop negativ blocantele beta-adrenergice trebuie administrate cu prudenta la bolnavii cu bloc atrioventricular de gradul I.
In caz de angina Prinzmetal blocantele beta-adrenergice ar putea sa creasca numarul si durata crizelor. Utilizarea unui blocant beta1-adrenergic (cardioselectiv) este posibila in formele minore si asociate cu alte afectiuni cardiovasculare, cu conditia administrarii concomitente a unui vasodilatator.
La bolnavii cu afectiuni arteriale periferice (boala sau sindrom Raynaud, arterita sau arteriopatie obliteranta cronica a membrelor inferioare) administrarea blocantelor beta- adrenergice poate agrava aceste afectiuni. In acest caz este preferabila administrarea unui blocant beta-adrenergic cardioselectiv si, cu prudenta, a unui agonist partial puternic.
Utilizarea blocantelor beta-adrenergice in tratamentul hipertensiunii arteriale secundare provocata de feocromocitom necesita monitorizarea tensiunii arteriale.
In ciroza hepatica biodisponibilitatea metoprololului poate sa creasca datorita scaderii clearance-ului.
La pacientii cu diabet zaharat inca de la inceputul administrarii metoprololului trebuie supravegheata mai atent glicemia; acesti bolnavi sesizeaza mai putin simptomele vegetative, simpato-catecolaminice, care semnaleaza hipoglicemia (anxietate, tahicardie, sudoratie etc.).
In caz de psoriazis s-a raportat agravarea afectiunii.
La pacientii predispusi la reactii anafilactice severe, indiferent de origine, indeosebi dupa administrarea produselor de contrast cu iod sau in timpul tratamentelor de desensibilizare, utilizarea blocantelor beta-adrenergice poate determina agravarea reactiilor alergice si lipsa de raspuns la tratamentul cu adrenalina la doze uzuale.
In cazul practicarii anesteziei generale blocantele beta-adrenergice determina reducerea tahicardiei reflexe si cresterea riscului de hipotensiune arteriala. Continuarea tratamentului cu blocante beta-adrenergice scade riscul aritmiei, ischemiei miocardice si puseelor de hipertensiune arteriala. Medicul anestezist trebuie prevenit in cazul in care pacientul este tratat cu un blocant beta-adrenergic. In conditiile in care oprirea tratamentului este considerata necesara, este suficienta o intrerupere de 48 ore pentru reaparitia sensibilitatii la catecolamine.
In anumite cazuri tratamentul cu blocante beta-adrenergice nu trebuie intrerupt:
la pacientii cu insuficienta coronariana este preferabila continuarea tratamentului pana la interventia chirurgicala, datorita riscului legat de oprirea administrarii blocantelor beta- adrenergice;
in situatii de urgenta sau in cazul in care nu este posibila oprirea tratamentului, pacientul trebuie protejat de predominanta vagala prin administrarea in prealabil, a unei cantitati suficiente de atropina in functie de necesitati. Trebuie utilizate anestezice generale cu efect deprimant cardiac cat mai mic posibil, iar pierderile sanguine trebuie compensate.
Trebuie avut in vedere, de asemenea, riscul anafilactic.
In caz de tireotoxicoza blocantele beta-adrenergice pot sa mascheze semnele cardiovasculare.
Metoprololul poate sa determine o reactie pozitiva in cadrul testelor pentru controlul antidoping.
Interactiuni
Asocieri nerecomandate
Administrarea concomitenta cu amiodarona poate sa provoace tulburari ale contractilitatii, automatismului si conducerii prin supresia mecanismelor simpatice compensatoare.
Asocieri care necesita precautii la utilizare
Asocierea cu anestezicele generale inhalatorii halogenate reduce reactiile cardiovasculare compensatorii ale blocantelor beta-adrenergice (inhibitia beta-adrenergica poate fi inlaturata in timpul interventiei chirurgicale de catre stimulantele beta-adrenergice). Tratamentul cu blocante beta-adrenergice nu trebuie oprit dintr-o data, iar medicul anestezist trebuie informat despre acest tratament.
Administrarea concomitenta a unor blocante ale canalelor calciului (bepridilul, diltiazemul si verapamilul) determina tulburari ale conducerii atrioventriculare si deprimarea excesiva a contractilitatii miocardiace prin efect sinergic. Asocierea nu se face decat sub supraveghere medicala si monitorizarea electrocardiogramei, indeosebi la varstnici sau la inceputul tratamentului.
In cazul asocierii cu antiaritmice apartinand clasei IA (chinidina, disopiramida) pot sa apara tulburari ale contractilitatii, automatismului si conducerii prin supresia mecanismelor simpatice compensatoare. Se impune supraveghere clinica si monitorizarea electrocardiogramei.
Baclofenul creste efectul antihipertensiv al metoprololului. Sunt necesare supravegherea tensiunii arteriale si, eventual, adaptarea dozei de metoprolol.
Cimetidina creste concentratia plasmatica a produsului prin inhibarea metabolizarii sale hepatice, cu cresterea actiunii si reactiilor adverse: de exemplu, bradicardie marcata. Asocierea necesita supraveghere medicala; daca este necesar, doza de blocant beta-adrenergic se scade in timpul tratamentului cu cimetidina si se creste dupa oprirea tratamentului.
Metoprololul poate sa creasca concentratiile plasmatice ale lidocainei cu eventuala crestere a reactiilor ei adverse neurologice si cardiace. Se impune adaptarea dozei de lidocaina, supraveghere clinica, efectuarea electrocardiogramei si, eventual, determinarea concentratiilor plasmatice ale lidocainei in timpul tratamentului si dupa oprirea acestuia.
Antiacidele compusi de aluminiu, de magneziu si carbonatul de calciu scad absorbtia metoprololului, de aceea antiacidele trebuie administrate la distante de cel putin 2 ore de metoprolol.
Inainte de efectuarea examenului radiologic cu substante de contrast iodate, tratamentul cu blocante beta-adrenergice trebuie intrerupt. In cazul in care utilizarea metoprololului este absolut necesara si administrarea nu poate fi intrerupta, trebuie instituit tratamentul adecvat.
Asocieri de avut in vedere
Antiinflamatoarele nesteroidiene micsoreaza efectul hipotensiv al metoprololului prin inhibarea prostaglandinelor vasodilatatoare si retentie hidrosalina.
Asocierea cu blocantele canalelor calciului de tip dihidropiridinic poate provoca hipotensiune arteriala si eventual deprimarea excesiva a contractilitatii miocardice la bolnavii cu insuficienta cardiaca latenta sau necontrolata prin tratament.
Utilizarea concomitenta cu antidepresive imipraminice (triciclice) si neuroleptice determina hipotensiune arteriala si risc de hipotensiune ortostatica severa.
Glucocorticoizii si tetracosactidul scad efectul antihipertensiv al metoprololului datorita retentiei hidrosaline pe care o provoaca.
Fenobarbitalul si rifampicina scad concentratiile plasmatice ale metoprololului prin inductie enzimatica, reducand astfel efectele acestuia.
Atentionari speciale
In caz de insuficienta hepatica este necesara masurarea periodica a frecventei cardiace; producerea unei bradicardii marcate (sub 50-55 batai/minut) in repaus, impune scaderea dozei.
Varstnici
La varstnici tratamentul trebuie inceput cu doze mici si efectuat sub supraveghere medicala.
Sarcina si alaptarea
Metoprololul administrat in timpul sarcinii nu a dovedit efect teratogen. La nou-nascutii din mame tratate, actiunea beta-blocanta persista cateva zile dupa nastere; este posibila o reducere a contractilitatii miocardice care necesita instituirea unei terapii intensive, de asemenea, pot sa apara bradicardie, detresa respiratorie, hipogliceme. De aceea, este necesara o supraveghere medicala atenta si specializata (frecventa cardiaca si glicemie) a nou-nascutului in primele 3-5 zile de viata.
Metoprololul se excreta in laptele matern. Riscul hipoglicemiei si bradicardiei nu a fost evaluat; de aceea, in timpul tratamentului alaptarea trebuie intrerupta.
Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Nu are efecte asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Doze si mod de administrare
Doza uzuala este de 200 mg pe zi, in priza unica dimineata (4 comprimate a 50 mg sau 2 comprimate a 100 mg) sau in doua prize a cate 100 mg (cate 2 comprimate a 50 mg sau cate un comprimat a 100 mg) dimineata si seara.
In caz de hipertensiune arteriala doza este de 100 – 200 mg (2-4 comprimate a 50 mg sau 1-2 comprimate a 100 mg) pe zi in 1-2 prize. Metoprololul se administreaza singur sau asociat. Doza va fi adaptata in functie de raspunsul terapeutic; ea poate fi scazuta (la 50 mg pe zi) sau crescuta.
Pentru profilaxia crizelor de angina de efort tratamentul se incepe cu 50 mg (un comprimat a 50 mg sau 1/2 comprimat a 100 mg) pe zi in 1-2 prize. In functie de raspunsul clinic doza poate fi, eventual, crescuta saptamanal.
In infarctul miocardic acut se incepe prin administrarea a 50 mg dupa 15 minute de la ultima injectare intravenoasa, in cazul in care aceasta a fost bine tolerata. Aceasta doza se repeta la intervale de 6 ore timp de 48 ore. Ca tratament de intretinere se administreaza 200 mg pe zi in doua prize, dimineata si seara sau in priza unica. In cazul in care doza introdusa intravenos nu a fost bine tolerata, tratamentul se incepe cu precautie, cu doza de 100 mg pe zi, dupa 15 minute de la injectare sau in momentul in care conditiile (statusul) hemodinamice permit. In caz de intoleranta grava la injectare tratamentul cu metoprolol trebuie intrerupt.
Doza recomandata in tratamentul de lunga durata al infarctului miocardic este de 100-200 mg pe zi in 2-3 prize.
In caz de tulburari de ritm se administreaza 100-200 mg pe zi in 2-3 prize. Se mai pot administra in functie de situatia clinica 50 mg pe zi.
In eretismul cardiac doza este de 50-100 mg pe zi.
Comprimatele trebuie administrate in timpul sau imediat dupa masa, deoarece alimentele cresc biodisponibilitatea metoprololului.
Reactii adverse
Cele mai frecvente:
- astenie;
- senzatia de raceala in extremitati;
- bradicardie;
- tulburari digestive (epigastralgii, greata, varsaturi);
- insomnie, cosmar.
Mai rare:
- incetinirea conducerii atrioventriculare sau marirea gradului unui bloc atrioventricular preexistent;
- insuficienta cardiaca;
- agravarea bronhospasmului;
- hipoglicemie;
- agravarea sindromului Raynaud;
- agravarea unei claudicatii intermitente preexistente;
- reactii cutanate diverse (de exemplu eruptii psoriaziforme).
Rar s-a observat aparitia anticorpilor antinucleari, foarte rar insotita de manifestari clinice de tip sindrom lupic, care dispar la oprirea tratamentului.
Supradozaj
In caz de bradicardie sau scadere a tensiunii arteriale, marcate se administreaza:
- atropina 1-2 mg intravenos;
- glucagon 1 mg, care se poate repeta la nevoie;
- daca este necesar, izoprenalina 25 μg injectata lent intravenos sau dobutamina 2,5-10μg/kg si min in perfuzie intravenoasa.
In caz de decompensare cardiaca la nou-nascutul din mama tratata cu blocante beta- adrenergice, se administreaza glucagon 0,3 mg/kg, izoprenalina si dobutamina, in general, la doze mari. Tratamentul se efectueaza intr-o unitate de terapie intensiva.
Pastrare
A nu se utiliza dupa data de expirare, inscrisa pe ambalaj. A se pastra la temperaturi sub 25ºC, in ambalajul original. A nu se lasa la indemana copiilor.
Ambalaj
Cutie cu 3 blistere a cate 10 comprimate
Producator
S.C.Terapia S.A., Romania
Detinatorul Autorizatiei de punere pe piata
S.C.Terapia S.A.
Data ultimei verificari a prospectului
Aprilie 2004
