Oligodendrogliom: ce este, cauze, simptome, tratament, complicatii

Oligodendrogliomul este o tumora primara a sistemului nervos central, care se dezvolta cel mai frecvent in creier si apartine grupului gliomelor difuze. Reprezinta aproximativ 5% dintre tumorile intracraniene primare si afecteaza in special lobii frontali, implicand adesea atat cortexul, cat si substanta alba.

In clasificarea actuala, diagnosticul de oligodendrogliom presupune prezenta a doua modificari moleculare caracteristice: mutatia IDH si codeletia 1p/19q. Tumorile sunt incadrate in gradul 2 sau gradul 3, iar evolutia, tratamentul si prognosticul difera in functie de grad, localizare, varsta pacientului si posibilitatea rezectiei chirurgicale.

Ce este un oligodendrogliom si cum apare?

Denumirea initiala de „oligodendrogliom” a fost data ca urmare a asemanarii dintre celulele tumorale si oligodendrocite, celule gliale care participa la formarea mielinei din sistemul nervos central. Primul caz de oligodendrogliom a fost descris in anul 1929.

Mult timp s-a presupus ca oligodendrogliomul provine direct din oligodendrocitele mature. Originea celulara exacta este insa inca cercetata. Una dintre ipoteze sustine ca tumora se dezvolta din celule progenitoare ale sistemului nervos care dobandesc caracteristici oligodendrogliale, nu neaparat din oligodendrocite.

Un eveniment timpuriu important in aparitia tumorii este reprezentat de mutatia genelor IDH1 sau IDH2. Aceasta modifica metabolismul celular si produce 2-hidroxiglutarat, un metabolit care influenteaza reglarea genelor si favorizeaza transformarea tumorala.

Pentru diagnosticul modern este necesara si codeletia 1p/19q, adica pierderea simultana a bratului scurt al cromozomului 1 si a bratului lung al cromozomului 19. In lipsa acestei combinatii moleculare, o tumora cerebrala cu aspect microscopic asemanator nu este clasificata in prezent drept oligodendrogliom.

Oligodendroglioamele sunt rare si apar predominant la adulti. Sunt intalnite cel mai frecvent in jurul varstei de 35–44 de ani, putin mai des la barbati, iar cazurile pediatrice sunt neobisnuite. Dar, daca apar la copii, de obicei se dezvolta in jurul varstei de 6–12 ani.

Tipuri de oligodendrogliom

Clasificarea actuala a Organizatiei Mondiale a Sanatatii recunoaste doua grade ale acestei tumori. In ambele situatii trebuie demonstrate mutatia IDH si codeletia 1p/19q.

Oligodendrogliomul de grad 2 (cu evolutie lenta)

Este o tumora cu evolutie de regula lenta, care infiltreaza progresiv tesutul cerebral din jur. De obicei trece mult timp pana la stabilirea diagnosticului, deoarece simptomele pot fi discrete sau apar tardiv. Celulele prezinta un grad relativ redus de agresivitate, iar prognosticul este in general mai bun decat in cazul tumorilor de grad superior.

Oligodendrogliomul de grad 3 (agresiv sau anaplazic)

Oligodendrogliomul de grad 3, denumit traditional si oligodendrogliom anaplazic, prezinta o activitate proliferativa mai mare si o evolutie mai rapida. La examenul microscopic pot aparea densitate celulara crescuta, numeroase mitoze, proliferare vasculara si, in unele cazuri, necroza. Simptomele tind sa progreseze mai rapid decat in cazul gradului 2.

Care sunt cauzele si factorii de risc pentru aparitia unui oligodendrogliom?

In majoritatea cazurilor nu poate fi identificata o cauza concreta care sa explice de ce s-a format tumora. Oligodendrogliomul rezulta din acumularea unor modificari genetice si epigenetice care schimba comportamentul celulelor.

Printre cauzele cunoscute sau puternic banuite se numara:

• mutatiile IDH1 sau IDH2, caracteristice tumorii si implicate precoce in dezvoltarea ei;
• codeletia 1p/19q, criteriu molecular obligatoriu pentru diagnosticul actual;
• mutatiile promotorului TERT, intalnite frecvent in oligodendroglioame;
• modificarile epigenetice ale ADN-ului, care influenteaza activitatea anumitor gene;
• antecedentele de expunere la radiatii ionizante, asociate cu un risc crescut pentru unele tumori ale sistemului nervos central;
• anumite predispozitii genetice familiale, rare.

Expunerile profesionale la diferite substante chimice au fost investigate, insa pentru majoritatea acestora nu exista o relatie cauzala clar demonstrata. Fumatul, alimentatia nesanatoasa sau stilul de viata haotic nu sunt factori de risc dovediti pentru oligodendrogliom.

Care sunt simptomele pacientului cu oligodendrogliom?

Manifestarile depind in primul rand de regiunea cerebrala afectata, dimensiunea tumorii si viteza de crestere. Crizele epileptice sunt una dintre cele mai caracteristice manifestari, aproximativ 60% dintre pacientii cu oligodendrogliom prezentand acest simptom.

Pacientul cu oligodendrogliom poate avea simptomele urmatoare:

• crize epileptice focale sau generalizate;
• dureri de cap persistente sau progresive;
• tulburari de memorie si concentrare;
• modificari de personalitate sau comportament;
• slabiciune la nivelul unui membru sau unei jumatati a corpului;
• amorteala sau alte tulburari senzitive;
• dificultati de vorbire;
• tulburari de vedere;
• probleme de echilibru si coordonare;
• greata si varsaturi atunci cand creste presiunea intracraniana.

Simptomele apar mai lent in oligodendrogliomul de grad 2 si mai rapid in tumorile de grad 3.

Simptome in functie de localizarea tumorii

O criza epileptica aparuta pentru prima data la adult, deficitul neurologic focal sau modificarile cognitive progresive necesita evaluare neurologica si imagistica.

Cum se stabileste diagnosticul de oligodendrogliom?

Investigatia incepe de obicei printr-un RMN cerebral cu substanta de contrast. Oligodendroglioamele apar frecvent in emisferele cerebrale, in special frontal, si implica atat cortexul, cat si substanta alba.

Tomografia computerizata poate evidentia calcificari, intalnite frecvent in aceste tumori. Intensitatea captarii contrastului este variabila si tinde sa fie mai evidenta in tumorile cu grad superior. Confirmarea diagnosticului necesita tesut tumoral obtinut prin biopsie sau interventie chirurgicala.

Specialistul analizeaza:

• aspectul microscopic al celulelor;
• mutatia IDH1/IDH2;
• codeletia 1p/19q;
• alte modificari moleculare relevante, precum mutatiile promotorului TERT.

Aspectul histologic clasic include celule rotunde, cu halou citoplasmatic clar, descrise traditional ca avand aspect de „ou prajit”, si o retea fina de capilare. Diagnosticul actual nu se bazeaza insa exclusiv pe aspectul microscopic. Mutatia IDH si codeletia 1p/19q sunt esentiale pentru confirmarea diagnosticului de oligodendrogliom.

Care sunt optiunile de tratament pentru oligodendrogliom?

Tratamentul pentru oligodendrogliom este individualizat in special in functie de tip.

Interventia chirurgicala

Atunci cand este posibila, rezectia chirurgicala maximala in conditii de siguranta reprezinta primul pas. Scopul este indepartarea unui volum cat mai mare din tumora fara producerea unor deficite neurologice importante. Operatia permite in acelasi timp obtinerea tesutului necesar diagnosticului molecular.

Radioterapia

Radioterapia este utilizata in functie de grad, volumul tumoral restant, varsta pacientului si ceilalti factori de risc. Este frecvent indicata in oligodendrogliomul de grad 3 si in anumite tumori de grad 2 cu risc crescut.

Chimioterapia

Schema PCV combina procarbazina, lomustina si vincristina si poate fi asociata radioterapiei in situatiile in care beneficiul acestei strategii este demonstrat. Temozolomida este utilizata de asemenea in practica neuro-oncologica in anumite situatii, datorita modului mai simplu de administrare si profilului diferit de tolerabilitate.

Terapia tintita

Un progres recent in terapie il reprezinta vorasidenib, inhibitor al IDH1 si IDH2. In 2024, FDA l-a aprobat pentru pacienti adulti si adolescenti de cel putin 12 ani cu astrocitom sau oligodendrogliom de grad 2, cu mutatie IDH susceptibila, dupa interventia chirurgicala. Tratamentul poate intarzia progresia bolii si necesitatea altor terapii la pacienti selectati.

Care sunt complicatiile si riscurile asociate?

Oligodendrogliomul in sine, precum si tratamentul agresiv asociat, pot duce la:

• crize epileptice recurente;
• deficite neurologice persistente;
• tulburari cognitive sau de comportament;
• recidiva sau progresia tumorii catre un grad superior;
• complicatii neurologice sau infectioase dupa interventia chirurgicala;
• mielosupresie in timpul chimioterapiei, mai ales cu schema PCV;
• greata, varsaturi si alte reactii digestive;
• efecte tardive ale radioterapiei, precum afectarea cognitiva, tulburari de mers sau necroza de iradiere;
• evenimente tromboembolice.

Monitorizarea prin RMN periodic este importanta chiar si dupa un tratament initial eficient.

Prognosticul si speranta de viata a pacientului cu oligodendrogliom

Pacientii cu oligodendrogliom au, in general, un prognostic mai favorabil decat pacientii cu alte tipuri de glioame difuze, in special datorita profilului molecular caracterizat prin mutatie IDH si codeletie 1p/19q.

Datele destul de vechi indica pentru oligodendroglioamele de grad 2 o supravietuire mediana de aproximativ 10–12 ani, insa exista pacienti care traiesc considerabil mai mult, mai ales ca urmare terapiilor moderne.

Datele populationale ale National Cancer Institute (NCI) indica o supravietuire relativa la 5 ani de aproximativ 79,5% pentru diagnosticul de oligodendrogliom in ansamblu. Prognosticul pacientului cu oligodendrogliom influentat de:

• gradul tumorii;
• varsta si starea generala a pacientului;
• localizarea tumorii;
• volumul care poate fi indepartat chirurgical;
• raspunsul la tratament;
• evolutia observata la examinarile RMN succesive.

Estimarile istorice foarte scurte pentru oligodendrogliomul anaplazic, precum supravietuirea mediana de aproximativ 3,5 ani, provin din cohorte mai vechi si nu reflecta adecvat clasificarea moleculara si tratamentele actuale. In prezent, prognosticul trebuie stabilit individual, pe baza diagnosticului molecular complet si raspunsului pacientului la tratament.

Bibliografie:

1. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK559184/
2. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC12108979/
3. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC8523914/
4. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC4846213/
5. https://radiopaedia.org/articles/oligodendroglioma
6. https://radiopaedia.org/cases/oligodendroglioma-42