Osteofite: tipuri in functie de localizare, cauze si optiuni de tratament

Autor: Dr. Ioana Scripca

Medic rezident microbiologie medicala, Spitalul Clinic de Urgenta “Sfantul Spiridon” si Spitalul Clinic de Boli Infectioase “Sfanta Parascheva”, Iasi.

Osteofite: tipuri in functie de localizare, cauze si optiuni de tratament

Ultima actualizare: 25 noiembrie 2025

Osteofitele

Osteofitele, cunoscute popular drept „ciocuri osoase”, sunt excrescente de os care se formeaza pe marginile articulatiilor sau ale oaselor. Acestea apar, de obicei, ca o reactie la uzura repetata, inflamatie sau imbatranire. Formatiunile pot aparea chiar in price articulatie, insa se localizeaza mai frecvent la nivelul coloanei vertebrale („ciocuri pe coloana”), genunchilor, soldurilor, insa si la nivelul calcaielor sau chiar degetelor mainii.

Cuprins

1. Ce sunt osteofitele?

2. Cum apar osteofitele?

3. Din ce sunt formate osteofitele?

4. Tipuri de osteofite in functie de localizare

5. Care sunt cauzele si factorii de risc?

6. Cum se stabileste diagnosticul de osteofite?

7. Optiuni de tratament pentru osteofite

8. Osteofite – prognostic, complicatii si riscuri

9. Sfaturi pentru preventie

10. Concluzii

Ce sunt osteofitele?

Osteofitele sunt depuneri anormale de os care apar la marginile articulatiilor sau pe suprafetele vertebrale, ca raspuns la stresul mecanic prelungit sau inflamatia cronica. Oarecum, aparitia lor reprezinta un mecanism de autoaparare al organismului, prin care corpul incearca sa stabilizeze o articulatie afectata de uzura sau de artrita.

Denumirile alternative sunt urmatoarele:

ciocuri osoase;
excrescente osoase;
osteofitoza (procesul de formare a osteofitelor).

Cum apar osteofitele?

Formarea osteofitelor este un proces lent, in care organismul produce os nou in zonele afectate de frecare sau inflamatie. In conditii normale, osul se remodeleaza constant, dar acest lucru nu este valabil si in cazul anumitor afectiuni sau uzurii repetate:

in artrita sau alte boli degenerative, cartilajul articular se uzeaza;
corpul incearca sa repare zona deteriorata prin depuneri osoase la marginea articulatiei, iar acest lucru duce la osteofitoza (formare de osteofite).

Acest proces duce la pierderea mobilitatii articulare si la durere, in special in cazul in care astfel de formatiuni comprima nervii sau tesuturile din jur.

Din ce sunt formate osteofitele?

Osteofitele sunt compuse din:

tesut osos nou-format, rezultat din activitatea osteoblastelor (celule care formeaza osul);
tesut conjunctiv si saruri minerale (calciu si fosfati).

In faze incipiente, ele contin cartilaj hialin care, progresiv, se osifica si se transforma in tesutul osos dur.

Tipuri de osteofite in functie de localizare

Osteofitele pot aparea in orice articulatie, dar exista localizari tipice, cu simptome specifice.

Osteofite la nivelul coloanei vertebrale („ciocurile pe coloana”)

Acestea sunt cele mai frecvente si apar la nivelul:

coloanei cervicale (gat);
coloanei lombare (zona inferioara a spatelui).

Osteofite cervicale

se formeaza pe marginile vertebrelor gatului;
pot comprima nervii cervicali sau maduva spinarii;
simptome: durere cervicala persistenta, amorteala sau furnicaturi in spate, dureri de cap (in zona occipitala), slabiciune musculara la nivelul umerilor, rigiditate la miscarea gatului.

Osteofite lombare

apar frecvent la varstnici si la persoanele care au depus munca fizica intensa;
pot comprima radacinile nervilor sciatici;
simptome: dureri lombare cronice, sciatica (durere care iradiaza profund la nivelul feselor, spre picior), amorteala si senzatia de arsura la nivelul membrelor inferioare si chiar limitari in miscarea trunchiului.

Osteofite la nivelul soldului

se formeaza pe marginea articulatiei coxo-femurale;
asociate deseori cu coxartroza (artroza de sold);
simptome: durere in zona inghinala sau fesiera, dificultati la urcatul scarilor, mers, senzatie de rigiditate dimineata sau dupa perioade lungi de repaus, limitarea miscarilor de rotatie la nivelul soldului.

Osteofite la nivelul genunchilor

frecvente in gonartroza (artroza genunchiului);
pot aparea pe femur, tibie sau rotula;
simptome: durere la mers, care se accentueaza la coborarea scarilor, pocnituri sau trosnituri (crepitatii) in timpul miscarii, umflarea usoara a genunchiului, limitarea flexiei si extensiei.

Osteofite la nivelul talpii (pinteni calcaneeni)

cea mai cunoscuta forma clinica, se dezvolta pe osul calcaneu (calcai);
cauzata de suprasolicitarea zonei (stat prelungit in picioare, obezitate, pantofi neadecvati);
simptome: durere ascutita la nivelul calcaiului, mai ales dimineata, rigiditate matinala, insa si disconfort constant la mers si stat prelungit in picioare, sensibilitate si inflamatie in zona calcaiului.

Osteofite la nivelul umarului

se formeaza in jurul articulatiei scapulo-humerale;
asociate cu uzura mansetei rotatorilor sau tendinita calcificanta;
simptome: durere la miscarea bratului (mai ales la ridicare), dificultati de a ridica obiectele, de a imbraca haine, pocnituri articulare, limitarea progresiva a mobilitatii.

Osteofite la nivelul degetelor

se formeaza la articulatiile mici ale mainii, in special la baza unghiilor.
asociate cu artroza interfalangiana (nodulii Heberden si Bouchard);
simptome: umflaturi ferme, nedureroase la inceput, deformarea degetelor, durere la efort,

Care sunt cauzele si factorii de risc?

Cauzele care duc initierea procesului de osteofitoza sunt:

osteoartrita (cea mai frecventa cauza);
uzura articulara si procesele degenerative asociate inaintarii in varsta;
inflamatiile cronice ale articulatiilor (artrite);
traumatismele repetate sau microtraumatisme;
alinierea incorecta a structurilor articulare (picior plat, scolioza si altele);
degenerarea discurilor intervertebrale;
depunerile anormale de calciu in tesuturi.

Factorii care cresc riscul de a dezvolta osteofite, pe de alta parte, sunt urmatorii:

varsta peste 50 de ani;
ocuparea unui loc de munca solicitant din punct de vedere fizic;
excesul ponderal (obezitatea);
postura incorecta prelungita;
istoricul familial de artroza;
sedentarismul;
practicarea sporturilor de performanta care presupun suprasolicitare constanta.

Osteofite

Cum se stabileste diagnosticul de osteofite?

Diagnosticul este stabilit de medicul ortoped sau reumatolog, care are in vedere simptomele si, de asemenea, rezultatele investigatiilor imagistice. Etapele de diagnostic includ:

examen clinic: evaluarea durerii, rigiditatii (simptome principale) si mobilitatii articulare;
radiografie: evidentiaza clar excrescentele osoase;
RMN (rezonanta magnetica nucleara): evidentiaza leziunile de cartilaj si nervii comprimati;
CT (tomografie computerizata): utila pentru descrierea precisa a formatiunilor osoase;
ecografie articulara: pentru articulatiile mai usor de caracterizat imagistic (genunchi, umar).

Optiuni de tratament pentru osteofite

Tratamentul urmareste ameliorarea durerii, conservarea si imbunatatirea mobilitatii si, in egala masura, prevenirea bolii. Osteofitele nu pot fi „dizolvate”, topirea osteofitelor fiind un mit. Cu toate acestea, simptomele pot fi eficient tinute sub control.

Tratament medicamentos

antiinflamatoare nesteroidiene (AINS): ibuprofen, diclofenac, naproxen;
relaxante musculare: pentru spasme asociate.
suplimente articulare: glucozamina, condroitina, colagen hidrolizat;
corticosteroizi intraarticulari: in formele severe;
medicamente pentru protectia cartilajului (condroprotectoare).

Fizioterapie si kinetoterapie

exercitii personalizate pentru mentinerea mobilitatii si tonusului muscular;
electroterapie si ultrasunete pentru controlul simptomelor (inflamatia, durerea);
terapie cu laser sau caldura (care relaxeaza musculatura si imbunatateste circulatia).

Infiltratii intraarticulare

corticosteroizi (pe termen scurt);
acid hialuronic (lubrifiaza articulatia, reduce frecarea intre articulatii);
plasma imbogatita cu trombocite (PRP; poate ajuta chiar la stimularea vindecarii naturale).

Tratament chirurgical

Indicat doar in cazuri severe, cand osteofitele provoaca dureri foarte puternice, rezistente la un tratament conventional, sau cand duc la compresii nervoase. Operatia de osteofite presupune:

excizia osteofitelor (osteofitectomie);
decompresie nervoasa (in osteofite vertebrale);
artroplastie (protezare), in caz de distrugere articulara severa.

Exercitii pentru osteofite

Exercitiile trebuie efectuate sub indrumarea unui kinetoterapeut si adaptate zonei afectate. Prin urmare, nu se recomanda neaparat sa fie facute acasa, daca un specialist nu va recomanda acest lucru in functie de problema cu care va confruntati. Totusi, puteti face urmatoarele in siguranta:

stretching (intinderi usoare);

exercitii de intarire (genuflexiuni usoare, ridicari pe varfuri, extensii ale genunchiului);
inotul si mersul pe jos (activitati cu impact redus);
exercitii usoare pentru spate;
yoga si pilates.

Scopul este reducerea presiunii mecanice asupra articulatiei afectate, asadar ar trebui sa se evite activitatile care incarca articulatia si o suprasolicita.

Osteofite – prognostic, complicatii si riscuri

Osteofitoza este o boala cronica, cu evolutie lenta. Insa, cu tratament corect si exercitii regulate, atent dozate, simptomele pot fi controlate eficient. Interventiile chirurgicale au rezultate foarte bune, dar se recomanda in cazurile avansate, cu simptome dureroase si limitarea miscarii.

Prezenta acestor osteofite si cresterea lor poate duce la:

compresii nervoase (radiculopatii, sciatica);
limitarea severa a mobilitatii articulare si chiar rigiditate ireversibila;
durere cronica persistenta;
deformari articulare.

Prin urmare, este recomandat consultul medical daca aveti astfel de formatiuni, pentru a initia cat mai rapid un tratament personalizat.

Sfaturi pentru preventie

Pentru a reduce riscul de a dezvolta osteofite, se recomanda urmatoarele;

mentineti-va o greutate corporala optima, in limita indicelui de masa corporala adecvat;
evitati statul prelungit in aceeasi pozitie, luati pauze repetate daca sunteti nevoiti, totusi, sa faceti acest lucru;
faceti miscare regulata, cu impact redus (inot, mers, bicicleta);
evitati ridicarea greutatilor foarte mari;
mentineti-va o postura corecta, mai ales daca lucrati mult timp la birou (luati pauze in mod regulat);
adoptati o alimentatie bogata in calciu, vitamina D si acizi grasi omega-3 (in egala masura, evitati supraalimentarea cu calciu);
tratati precoce orice forma de artrita, conform indicatiilor medicului.

Concluzii

osteofitele sunt excrescente osoase care apar ca raspuns la uzura articulatiilor, asadar un fel de „mecanism de aparare” al organismului;
cele mai frecvente localizata sunt: coloana vertebrala, genunchiul, soldul, umarul, calcaiul;
cauza principala este artroza si degenerarea cartilajului (asociata inaintarii in varsta);
diagnosticul de osteofite se stabileste prin radiografie sau RMN;
tratamentul presupune medicamente, kinetoterapie si fizioterapie, uneori chirurgie;
desi acestea nu pot fi tratate, abordarea terapeutica corecta permite o viata activa si, pe cat se poate, fara durere.

Bibliografie: