Sumar de urina – cum se face recoltarea si importanta analizei

Sumarul de urina este una dintre cele mai frecvent folosite si recomandate analize de laborator, fiind o investigatie simpla, rapida si neinvaziva. Aceasta ne ofera informatii esentiale despre functia rinichilor, starea tractului urinar si chiar despre anumite boli metabolice sau sistemice. Desi este foarte simplu, examenul sumar de urina poate evidentia precoce afectiuni importante, uneori inainte de aparitia simptomelor.

Ce este sumarul de urina?

Sumarul de urina reprezinta o analiza complexa a urinei, ce include evaluarea aspectului macroscopic, compozitiei biochimice si a sedimentului microscopic. Practic, este foarte importanta deoarece parametrii urinei reflecta calitatea proceselor de filtrare, reabsorbtie si excretie realizate de rinichi. Aceasta analiza presupune:

1. evaluarea culorii, transparentei si mirosului urinei;
2. determinarea unor parametri chimici (pH, proteine, glucoza etc.);
3. examinarea microscopica a elementelor celulare si a altor componente.

Prin aceste determinari, sumarul de urina poate sugera, fara a se limita la, urmatoarele:

• infectii urinare;
• boli renale;
• diabet zaharat;
• afectiuni hepatice;
• tulburari metabolice.

Analiza se face intr-un laborator de analize medicale, iar interpretarea rezultatelor se face de catre medic.

Diferenta dintre urocultura si sumar de urina

Desi pot fi foarte usor confundate, cele doua analize au scopuri diferite:

Sumarul de urina

• contureaza o imagine generala asupra parametrilor urinei;
• identifica modificari sugestive pentru infectii sau alte patologii;
• nu identifica exact agentul patogen.

Urocultura

• detecteaza si identifica bacteriile din urina;
• stabileste sensibilitatea la antibiotice (antibiograma);
• confirma diagnosticul de infectie urinara.

Cu alte cuvinte, sumarul de urina ridica suspiciunea, iar urocultura confirma diagnosticul.

Cand este recomandat sumarul de urina?

Sumarul de urina este indicat intr-o varietate larga de situatii clinice:

• simptome urinare: usturime la urinare, urinari frecvente, durere lombara;
• suspiciune de infectie urinara;
• monitorizarea bolilor renale;
• evaluarea diabetului zaharat;
• control de rutina (screening);
• aparitia de sange in urina;
• evaluarea starii generale inainte de interventii chirurgicale;
• sarcina si altele.

Pe de alta parte, exista situatii in care sumarul de urina nu este recomandat sau, mai degraba, ar trebui amanat:

• in timpul menstruatiei (risc de contaminare);
• la pacientii care urmeaza tratament diuretic;
• dupa efort fizic intens (poate modifica temporar rezultatele);
• dupa consum excesiv de lichide sau alcool;
• in cazul unei igiene locale necorespunzatoare inainte de recoltare.

Ce informatii se obtin prin sumarul de urina?

Sumarul de urina cuprinde doua componente majore care sunt investigate: biochimia urinara si sedimentul urinar.

Biochimia urinara

Aceasta analizeaza compozitia chimica a urinei si include:

• pH-ul urinar;
• densitatea;
• proteine;
• glucoza;
• corpi cetonici;
• bilirubina si urobilinogen;
• nitriti;
• leucocite si hematii.

Aceste valori sunt relevante deoarece ofera informatii privitoare la:

• echilibrul acido-bazic;
• functia renala;
• prezenta infectiilor;
• metabolismul glucidic si lipidic.

Sedimentul urinar

Reprezinta examinarea microscopica a particulelor solide din urina si include:

• celule epiteliale;
• leucocite;
• hematii;
• cilindri;
• cristale;
• bacterii.

Analiza sedimentului este esentiala pentru diagnosticarea:

• infectiilor urinare;
• bolilor renale;
• litiazei urinare.

Cum se face recoltarea pentru sumarul de urina?

Este foarte important ca recoltarea pentru examenul sumar de urina sa fie facuta cat mai corect, pentru a asigura acuratetea rezultatelor.

La femei

• se recomanda utilizarea unui tampon intravaginal (mai ales la femeile active sexual) pentru a preveni contaminarea probei cu secretii sau sange;
• dupa igiena locala riguroasa, zona vulvara se sterge cu tampoane sterile, din fata spre spate;
• labiile sunt departate cu degetele pentru a evita contaminarea jetului urinar;
• se elimina prima cantitate de urina, apoi se colecteaza jetul mijlociu in recipient steril;
• recipientul se inchide ermetic si se transporta rapid la laborator.

La barbati

• se decaloteaza complet glandul prin retractarea preputului;
• se spala cu apa si sapun, apoi se usuca cu tampoane sterile;
• se mentine glandul decalotat in timpul recoltarii;
• se elimina prima parte a jetului urinar si se colecteaza jetul mijlociu in recipient steril.

Este de preferat sa se foloseasca primara urina de dimineata. Aceasta se colecteaza intr-un recipient special numit urocultor, care mai apoi este dus la laborator pentru examenul sumar de urina.

De ce este important sumarul de urina?

Sumarul de urina nu are neaparat valoare diagnosticata, dar rezultatele restrang semnificativ gama de afectiuni posibile. Asadar, are mai mult valoarea de a orienta diagnosticul. Este o analiza neinvaziva, foarte usor de realizat si accesibila. Cu ajutorul rezultatelor, poate fi ridicata suspiciunea de boli renale si metabolice, infectii.

De asemenea, ajuta foarte mult la monitorizarea anumitor tratamente. Ca parte a profilului complex de parametri investigati (aspect macroscopic, biochimie, sediment), ofera informatii importante privitoare la starea generala de sanatate a organismului. Bineinteles, are si limitari, dar accesibilitatea, rapiditatea si relevanta examenului sumar de urina depasesc cu mult aceste limitari.

Cum se face interpretarea rezultatelor?

Interpretarea rezultatelor obtinute prin examenul sumar de urina se face de catre medic, care va avea in vedere contextul individual al fiecarui pacient.

Valori normale

Acestea sunt orientative, pentru ca intervalul poate varia de la un laborator la altul.

Sediment urinar normal

1. leucocite: <4 per camp microscopic de mare putere (HPF);
2. hematii: <4 per camp microscopic de mare putere;
3. cilindri hialini: 0–2;
4. flora microbiana: absenta.

Variatii patologice

Examen macroscopic

• urina tulbure: infectie sau cristale;
• culoare rosiatica: posibil sange (dar poate fi, de exemplu, si din cauza consumului de sfecla);
• miros de acetona: posibil diabet.

Biochimie

• proteine crescute: boli renale;
• glucoza: suspiciune de diabet zaharat;
• nitriti pozitivi: infectie bacteriana;
• leucocite: inflamatie.

Sediment urinar

• leucocite crescute: infectie;
• hematii: hematurie;
• cilindri: afectare renala;
• cristale: litiaza (pietre la rinichi).

Interferente si limitari ale examenului sumar de urina

Rezultatele examenului sumar pot fi influentate de numerosi factori externi sau fiziologici, ceea ce poate duce la interpretari eronate daca nu sunt luati in considerare. De aceea, este important ca analiza sa fie corelata cu contextul clinic al pacientului.

Printre principalii factori care pot modifica rezultatele examenului sumar de urina se numara:

• densitatea urinara poate varia in functie de cantitatea de lichide consumate sau de utilizarea medicamentelor diuretice;
• pH-ul urinar este influentat de dieta: alimentatia bogata in proteine tinde sa acidifieze urina, in timp ce dieta vegetariana o alcalinizeaza;
• leucocitele urinare pot aparea fals crescute in urina foarte concentrata, in prezenta glucozei sau proteinelor, dar si sub influenta unor antibiotice;
• proteinele urinare pot creste temporar in sarcina sau dupa efort fizic intens, fara a indica neaparat o boala renala;
• nitritii urinari din sumarul de urina pot fi influentati de culoarea intensa a urinei sau de prezenta vitaminei C (acid ascorbic);
• corpii cetonici pot aparea in conditii precum post prelungit (inanitie) sau febra;
• glucoza in urina poate varia in functie de sarcina, dieta, varsta sau febra si este mai frecvent detectata in probele de sumar de urina recoltate dupa masa;
• hematiile urinare pot aparea tranzitoriu in timpul menstruatiei sau dupa efort fizic intens;
• urobilinogenul si bilirubina sunt sensibile la lumina, motiv pentru care expunerea probei poate altera rezultatele;
• cristalele din sumarul de urina depind de pH si dieta (cele de acid uric de pH-ul acid, efort fizic, dieta, cele de oxalat de calciu de dieta si varsta, iar cele de fosfati de pH-ul alcalin si dieta vegetariana).

In sfarsit, infectiile urinare pot prezenta variatii ale numarului de bacterii pe parcursul zilei. Prin urmare, este important ca rezultatul sa fie interpretat de catre medicul care a solicitat aceasta analiza.

Bibliografie:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK557685/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK302/