Ectropion cervical: ce este, cauze, simptome, diagnostic si posibile complicatii

2025-07-21 12:52:45 2025-07-21 12:52:45 Ectropion cervical: ce este, cauze, simptome, diagnostic si posibile complicatii

Catena

Ultima actualizare: 21 iulie 2025

Ectropionul cervical, afectiune cunoscuta si sub denumirile de „eversiune cervicala” si „ectopie columnara”, este o afectiune ginecologica in care epiteliul columnar endocervical ajunge sa se exteriorizeze pe suprafata exocervicala. Desi majoritatea cazurilor de ectropion cervical tind sa fie benigne, fara sa ridice riscuri pentru sanatate, si sa apara la femeile tinere si cele insarcinate, ectropionul poate ridica suspiciuni clinice in contextul aparitiei simptomelor sau in cadrul asa-zisului examen colposcopic. Din acest motiv, este necesara diferentierea corecta a cazurilor de ectropion cervical de leziunile precanceroase cervicale sau alte patologii de natura inflamatorie.

In mod normal, jonctiunea scuamo-columnara care delimiteaza tranzitia dintre epiteliul de tip scuamos stratificat (exocervical) si epiteliul de tip columnar monostratificat (endocervical) este localizata la nivelul orificiului cervical extern. Sub influenta estrogenilor – in special odata cu pubertatea, in timpul sarcinii sau la femeile care folosesc contraceptive hormonale – jonctiunea se exteriorizeaza, rezultand astfel o eversiune. Aceasta modificare este frecvent asimptomatica, uneori chiar considerata „o variatie a normalului”, dar poate induce manifestari clinice si chiar poate fi confundata cu leziuni cervicale patologice, daca nu este corect recunoscuta de medic.

Cuprins

1. Ce este ectropionul cervical si cum apare?

2. Ectropion cervical – cauze si factori de risc

3. Ectropion cervical – simptome si manifestari

4. Diagnosticul de ectropion cervical

5. Tratament ectropion cervical

6. Ectropion cervical – prognostic, complicatii si riscuri asociate

Ce este ectropionul cervical si cum apare?

Prin „ectropion cervical” se intelege exteriorizarea epiteliului columnar endocervical, localizat in canalul cervical, pe suprafata exocervicala a acestuia, in jurul orificiului extern. Astfel, se va ajunge la expunerea epiteliului glandular – sensibil si neprotejat de factori potential agresivi ai mediului vaginal (pH, traumatisme mecanice, microbiom), se poate ajunge la o serie de reactii adaptative, inclusiv metaplazie scuamoasa reactiva sau inflamatie cronica. Mecanismul de baza al aparitiei unui ectropion cervical il reprezinta migrarea centripeta a epiteliului columnar, insa pe fondul concentratiilor crescute de estrogen (hiperestrogenism).

Acest proces este considerat fiziologic, asadar normal, in numeroase cazuri – la adolescente in perioada pubertatii, la femeile insarcinate sau la cele care urmeaza tratament cu estrogeni. Prin expunerea epiteliului columnar la mediul acid vaginal, se ajunge progresiv la reactia adaptativa de transformare metaplazica, cu aparitia unei zone de transformare unde celule scuamoase (dar imature) inlocuiesc epiteliul columnar normal. Aceasta zona de transformare este, de asemenea, locul de origine al majoritatii leziunilor precanceroase si canceroase de col uterin. Acest aspect confera cazurilor de ectropion cervical importanta deosebita din perspectiva monitorizarii.

Ectropion cervical – cauze si factori de risc

Prevalenta cazurilor de ectropion cervical variaza intre 17-50%. De asemenea, prevalenta pare sa scada odata cu inaintarea in varsta (dupa varsta de 35) de ani si sa creasca odata cu cresterea numarului de sarcini. Se estimeaza ca in jur de 80% dintre adolescentele active sexual prezinta si ectropion cervical. Cauzele care duc la ectropion cervical sunt majoritar fiziologice si descriu starea de hiperestrogenism – concentratia crescuta de estrogeni. Aceasta stare se intalneste in:

perioada pubertatii;
sarcina si perioada postpartum;
utilizarea contraceptivelor hormonale combinate (in special cele cu doze mari de estrogeni, observandu-se ca femeile care folosesc contraceptive fizice, de bariera, au un risc redus de a dezvolta ectropion cervical).

De asemenea, traumatismele cervicale (insertii/dispozitive intrauterine, biopsii, chiuretaje), dar si infectiile cronice (vaginite recurente, cervicite bacteriene sau virale, indeosebi HPV-ul), par sa creasca riscul de a dezvolta ectropion cervical. Conditia poate fi si una congenitala, prezenta inca de la nastere, din cauza persistentei jonctiunii scuamo-columnare in timpul organogenezei (formarea organelor in perioada intrauterina). In timpul dezvoltarii fetale tarzii si in prima luna de viata, expunerea la hormonii materni stimuleaza hiperactivitatea epiteliului columnar si, prin aceste mecanisme, se ajunge la ectropion cervical.

Ectropion cervical – simptome si manifestari

Cele mai multe dintre femeile cu ectropion cervical nu vor avea niciun simptom. Conditia este deseori descoperita incidental in cadrul examenului ginecologic de rutina sau colposcopiei. Cu toate acestea, daca apar si simptome, cel mai frecvent acestea sunt:

scurgeri vaginale (leucoree), de obicei mucoase sau usor seroase, uneori asociate cu secretii ale caror aspect sau miros se modifica in functie de flora vaginala sau prezenta unei infectii bacteriene;
sangerare postcoitala, dupa intretinerea unui raport sexual (in jur de 15% dintre femeile cu ectropion cervical prezinta acest simptom);
sangerari intermestruale;
durere pelvina usoara;
dispareunie (durere in timpul contactului sexual);
dureri de spate, in zona lombara;
tulburari urinare (mult mai rare).

Pe plan clinic, femeile cu ectropion cervical prezinta colul uterin congestionat, cu o zona rosiatica in jurul orificiului extern – aceasta zona reprezinta eversiunea epiteliului glandular. Din pacate, adesea este confundata cu o leziune inflamatorie sau cu o neoplazie, motiv pentru care se ridica necesitatea evaluarii colposcopice detaliate, pentru excluderea altor diagnostice.

Diagnosticul de ectropion cervical

Diagnosticul de ectropion cervical se bazeaza pe examenul clinic ginecologic, completat de:

colposcopie;
citologie cervico-vaginala (test Papanicolau);
in cazuri selectate, biopsie cervicala.

Examenul vizual releva o zona rosiatica, bine delimitata, in jurul orificiului cervical extern, cu aspect lucios si friabil. Colposcopia este foarte importanta pentru diferentierea intre cazurile de ectropion cervical si leziunile cervicale intraepiteliale sau carcinomul cervical. Prin aplicare de acid acetic si solutie Lugol, pot fi evidentiate zonele metaplazice sau modificarile celulare care sunt suspecte, permitand identificarea pacientilor care necesita biopsie tintita. Pentru evaluarea eventualelor atipii celulare, se recomanda citologia cervicala. Desi ectropionul in sine nu este o leziune premaligna, el poate coexista cu infectii HPV sau cu leziuni scuamoase intraepiteliale.

Tratament ectropion cervical

In absenta simptomelor sau a modificarilor citologice sugestive, cazurile de ectropion cervical nu necesita tratament. Acesta se impune doar in cazurile simptomatice – leucoree abundenta si sangerare postcoitala, cervicita recurenta, dureri –, putandu-se opta pentru:

tratament topic antiinflamator si antiseptic, cu ovule vaginale, supozitoare vaginale, pe baza de lactobacili, antioxidanti, acid lactic, antiseptice;
intreruperea sau modificarea dozei de estrogen la femeile care urmeaza terapie hormonala, diagnosticate cu ectropion cervical;
proceduri ablative (in cazurile refractare de ectropion cervical): cauterizare chimica (nitrat de argint, acid tricloroacetic), crioterapie, electrocoagulare, ablatie cu laser CO₂.

Exista o rata de vindecare de pana la 92% a cazurilor de ectropion cervical in cazul in care se opteaza pentru cauterizare sau electrocoagulare. Bineinteles, tratamentul trebuie personalizat, tinand cont de variabile precum varsta pacientei, dorinta de fertilitate si prezenta altor leziuni. Alte alternative de tratament, care sunt in curs de dezvoltare si cercetare, sunt:

aplicarea plasmei imbogatite cu trombocite (timpul de vindecare a tesuturilor este deosebit de scurt, iar sangerarea dupa procedura este mult mai mica decat, de exemplu, cea din cazul terapiei cu laser);
ecografia focalizata (permite tratamentul unei game mult mai variate de paciente, in functie de particularitatile biologice, de alte patologii asociate).

Totusi, ectropionul cervical nu necesita, de cele mai multe ori, tratament, cu exceptia cazurilor in care apar simptome care afecteaza viata de zi cu zi a pacientei. Tratamentul standard in acest caz este reprezentat de intreruperea administrarii de contraceptive orale si trecerea la metodele contraceptive non-hormonale. Ulterior, daca simptomele persista – sau daca pacienta nu urma, de la bun inceput, tratament cu contraceptive – se opteaza pentru alternativele mentionate mai sus, in functie de fiecare caz in parte.

Ectropion cervical – prognostic, complicatii si riscuri asociate

De obicei, cazurile de ectropion cervical nu duc la complicatii. Doar femeile simptomatice, de asemenea, ar trebui sa urmeze tratament. Pe de alta parte, de obicei problema se rezolva, de la sine, odata cu trecerea timpului. Totusi, s-a observat ca femeile cu ectropion cervical au un risc mai mare de a contracta infectii cu transmitere sexuala, inclusiv infectia cu Chlamydia, HIV-ul si gonoreea. Chiar daca diagnosticul de ectropion cervical poate predispune pacienta la infectia cu HPV, ectropionul NU este un precursor al neoplaziei cervicale intraepiteliale si al cancerului de col uterin. Aceasta afectiune este benigna, dar trebuie diferentiata de alte posibile afectiuni.

Pe de alta parte, s-a constatat ca nu ectropionul cervical, ci procesul de metaplazie scuamoasa asociat, creste vulnerabilitatea zonei la infectia cu tulpina HPV-16 care are potential malign. In acest sens, se crede ca procesul de replicare si diferentiere a celulelor gazda ce are loc in timpul metaplaziei scuamoase reprezinta „un teren favorabil” pentru replicarea HPV-ului. Ectropionul cervical nu induce fertilitate si nu are efecte adverse asupra sarcinii sau fatului in crestere. Dupa cum s-a mentionat, femeile cu ectropion cervical au un risc mai mare de infectii cu transmitere sexuala – dintre acestea, cervicita chlamidiana este cea mai frecvent diagnosticata.

Surse:

Autor: Andrei Cioata

Andrei Cioata, absolvent al Facultatii de Biologie „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, cu specializarea Biochimie, si al unui master in Laborator Medical. Isi hraneste pasiunea pentru stiinta cu o curiozitate constanta in a intelege mecanismele biologice care stau la baza functionarii organismului si sustinerii sanatatii.

De-a lungul pregatirii sale, a urmat cursurile Facultatii de Medicina si Farmacie „Grigore T. Popa” din Iasi, specializarea Medicina Generala, dar a ales sa se retraga si sa opteze pentru cercetare si intelegerea stiintifica a fenomenelor biologice. In paralel cu activitatea sa stiintifica, este si autorul a trei carti de fictiune – intrucat imaginatia si stiinta au facut intotdeauna „casa buna”.

Dedicat in totalitate cercetarii, popularizarii si educatiei stiintifice, imbina armonios pasiunea pentru stiinta cu dorinta de a educa si de a-si impartasi cunostintele cu o audienta larga.