Hiperparatiroidismul este o afectiune endocrina caracterizata prin productia excesiva de parathormon (PTH), hormon responsabil de reglarea concentratiei calciului in sange. Aceasta tulburare afecteaza metabolismul calciului si fosforului, avand consecinte asupra oaselor, rinichilor si sistemului neuromuscular.
Boala apare prin functionarea excesiva a glandelor paratiroide sau ca raspuns la anumite dezechilibre metabolice, precum deficitul de vitamina D si boala renala cronica.
Ce este hiperparatiroidismul?
Glandele paratiroide sunt patru glande endocrine mici, situate in regiunea posterioara a tiroidei, la nivelul gatului. Acestea secreta parathormonul (PTH), care mentine echilibrul calciului si fosforului in organism.
PTH regleaza calcemia prin trei mecanisme principale:
- stimularea eliberarii calciului din tesutul osos;
- cresterea reabsorbtiei calciului la nivel renal;
- stimularea activarii vitaminei D, care favorizeaza absorbtia intestinala a calciului.
In mod normal, secretia de PTH creste atunci cand calcemia scade si este inhibata atunci cand concentratia calciului sanguin creste. Nivelul crescut de PTH trebuie interpretat impreuna cu valoarea calciului seric. Asocierea dintre cei doi parametri permite diferentierea principalelor forme de hiperparatiroidism.
Valorile normale ale PTH intact sunt, in general, de aproximativ 10–65 pg/mL, cu variatii intre laboratoare si metodele de analiza. Calciul total seric are valori de referinta de aproximativ 8,5–10,2 mg/dL.
„In hiperparatiroidism, secretia excesiva de PTH perturba practic acest mecanism de reglare. In forma primara, glandele produc hormon in exces chiar si atunci cand calcemia este crescuta. In forma secundara, cresterea PTH reprezinta un raspuns compensator la dezechilibrele metabolismului mineral”, ne explica dr. Ioana Scripca, medic rezident microbiologie medicala.
Tipuri de hiperparatiroidism si cauzele acestora
Hiperparatiroidismul este clasificat in forme primare, secundare si tertiare, fiecare avand mecanisme distincte de aparitie.
Hiperparatiroidism primar
„Hiperparatiroidismul primar apare atunci cand una sau mai multe glande paratiroide produc autonom cantitati excesive de PTH, fara a mai raspunde corespunzator la mecanismele normale de reglare. Excesul hormonal determina cresterea calciului sanguin, fenomen numit hipercalcemie, si intensificarea resorbtiei osoase (procesul prin care calciul este eliberat din oase)”, explica dr. Ioana Scripca.
Principalele cauze sunt:
- adenomul paratiroidian benign, responsabil pentru aproximativ 80–85% dintre cazuri;
- hiperplazia paratiroidiana, intalnita in aproximativ 10–15% dintre cazuri;
- adenoamele paratiroidiene multiple;
- carcinomul paratiroidian, prezent in mai putin de 1% dintre cazuri;
- sindroamele genetice, precum neoplazia endocrina multipla MEN1 si MEN2A.
Afectiunea este diagnosticata mai frecvent la femeile aflate dupa menopauza.
„Exista si hiperparatiroidism primar normocalcemic, caracterizat prin valori persistent crescute ale PTH, in prezenta unei calcemii totale si ionizate normale, dupa excluderea cauzelor secundare”, adauga dr. Ioana Scripca.
Hiperparatiroidism secundar
Hiperparatiroidismul secundar apare atunci cand glandele paratiroide sunt stimulate persistent sa produca PTH pentru a compensa reducerea disponibilitatii calciului. Principalele cauze includ:
- boala renala cronica;
- deficitul de vitamina D;
- aportul alimentar insuficient de calciu;
- sindroamele de malabsorbtie intestinala;
- anumite tratamente medicamentoase.
„In boala renala cronica, rinichii elimina mai greu fosforul si produc cantitati insuficiente de vitamina D activa. Aceste modificari stimuleaza secretia de PTH si favorizeaza afectarea metabolismului osos. Spre deosebire de forma primara, hiperparatiroidismul secundar se asociaza frecvent cu valori normale sau scazute ale calciului seric”, adauga dr. Ioana Scripca.
Hiperparatiroidism tertiar
Hiperparatiroidismul tertiar se dezvolta in urma unui hiperparatiroidism secundar prelungit, in special la pacientii cu boala renala avansata care fac dializa, atunci cand glandele paratiroide incep sa secrete PTH in mod autonom.
„Aceasta afectiune duce la hipercalcemie si hiperplazie multiglandulara. Prezenta simultana a unui nivel crescut de PTH si a hipercalcemiei distinge hiperparatiroidismul tertiar de cel secundar (PTH crescut, calciu scazut sau normal) si de cel primar (PTH crescut, hipercalcemie, dar fara o boala renala anterioara)”, adauga dr. Ioana Scripca.
Care sunt simptomele in hiperparatiroidism?
Numerosi pacienti cu hiperparatiroidism primar prezinta forme usoare, fara manifestari evidente. Diagnosticul este stabilit frecvent intamplator, in urma identificarii unei calcemii crescute la analizele de rutina.
Pe masura ce boala evolueaza, pot aparea manifestari osoase, renale, digestive si neuropsihice. Simptomele caracteristice includ:
- oboseala persistenta;
- slabiciune musculara;
- dureri osoase si articulare;
- sete excesiva;
- urinari frecvente;
- constipatie;
- greata si dureri abdominale;
- scaderea apetitului;
- dificultati de concentrare;
- tulburari de memorie;
- iritabilitate si simptome depresive;
- tulburari de somn;
- calculi renali (pietre la rinichi);
- fracturi osoase.
In formele severe, hipercalcemia determina deshidratare, confuzie, tulburari de ritm cardiac si alterarea starii de constienta.
„Hiperparatiroidismul secundar poate avea manifestari diferite, in special la pacientii cu boala renala cronica, la care predomina durerile osoase, slabiciunea musculara si tulburarile metabolismului mineral”, adauga dr. Ioana Scripca.
Cum se stabileste diagnosticul de hiperparatiroidism?
Diagnosticul se bazeaza pe analize de sange care evalueaza simultan parathormonul si calciul seric. Investigatiile suplimentare identifica mecanismul bolii si eventualele complicatii. Principalele analize recomandate sunt:
- PTH intact;
- calciu total si calciu ionizat;
- albumina serica;
- fosfor seric;
- vitamina D 25-OH;
- creatinina si rata estimata de filtrare glomerulara (eGFR);
- fosfataza alcalina;
- calciu urinar pe 24 de ore.
„In hiperparatiroidismul primar, calciul este crescut, iar PTH este crescut sau necorespunzator de normal. In hiperparatiroidismul secundar, PTH este crescut, insa calcemia ramane frecvent normala sau scazuta”, explica dr. Ioana Scripca.
Investigatii imagistice
Dupa confirmarea biochimica, evaluarea urmareste identificarea afectarii osoase si renale. Osteodensitometria DEXA masoara densitatea minerala osoasa la coloana lombara, sold si antebrat, contribuind la diagnosticarea osteoporozei.
Ecografia renala identifica eventualii calculi sau depuneri de calciu in tesutul renal. Ecografia cervicala si scintigrafia paratiroidiana cu sestamibi sunt utilizate pentru localizarea glandelor hiperactive inaintea interventiei chirurgicale.
Aceste investigatii de localizare sunt efectuate dupa stabilirea diagnosticului prin analizele de laborator.
Care sunt optiunile de tratament pentru hiperparatiroidism?
Tratamentul urmareste normalizarea metabolismului calciului si fosforului, protejarea sistemului osos si prevenirea complicatiilor renale.
In hiperparatiroidismul primar, interventia chirurgicala reprezinta tratamentul curativ. In forma secundara, abordarea terapeutica vizeaza corectarea dezechilibrelor metabolice care stimuleaza secretia excesiva de PTH.
Paratiroidectomia (operatia de hiperparatiroidism)
Paratiroidectomia presupune indepartarea glandei sau glandelor paratiroide hiperactive. In hiperparatiroidismul primar, interventia are o rata de vindecare de peste 95% in centrele cu experienta.
Tratamentul chirurgical este recomandat pacientilor simptomatici si celor care prezinta anumite criterii, precum:
- varsta sub 50 de ani;
- calcemia cu peste 1 mg/dL peste limita superioara normala;
- osteoporoza sau fracturile vertebrale;
- calculii renali;
- deteriorarea functiei renale;
- hipercalciuria (eliminarea de calciu prin urina) semnificativa.
Interventia minim invaziva este utilizata frecvent cand investigatiile localizeaza un adenom unic. In boala multiglandulara este necesara explorarea chirurgicala a glandelor paratiroide.
Ingrijirea postoperatorie
Ingrijirea postoperatorie include monitorizarea pentru hipocalcemie si sindromul oaselor flamande. Hipocalcemia tranzitorie apare la aproximativ 50% dintre pacientii care au facut operatia de hiperparatiroidism si trebuie gestionata cu suplimente, dupa cum este necesar.
Sindromul oaselor flamande apare in pana la 10% din cazuri, in special dupa o boala de lunga durata sau hipercalcemie severa. Managementul include administrarea de calciu pe cale orala sau intravenoasa (IV) si substitutie cu vitamina D activa (calcitriol).
Tratamentul medicamentos
La pacientii cu hiperparatiroidism primar care nu sunt operati, tratamentul medicamentos urmareste controlul hipercalcemiei si mentinerea densitatii osoase.
Principalele optiuni terapeutice sunt:
- cinacalcetul, care reduce secretia PTH si concentratia calciului sanguin;
- bifosfonatii, precum alendronatul, care limiteaza resorbtia osoasa;
- denosumabul, care reduce activitatea osteoclastelor si contribuie la cresterea densitatii osoase;
- vitamina D, administrata pentru corectarea deficitului documentat, sub monitorizarea calcemiei.
In hiperparatiroidismul secundar asociat bolii renale cronice, tratamentul include controlul fosforului, activatori ai receptorilor vitaminei D si calcimimetice, precum cinacalcetul sau etelcalcetida, la pacientii cu indicatie.
Monitorizarea medicala
Pacientii cu forme usoare, fara indicatie chirurgicala imediata, necesita monitorizare periodica. Aceasta include determinarea anuala a calciului seric si evaluarea functiei renale, precum si osteodensitometrie DEXA la intervale de aproximativ 1–2 ani. In hiperparatiroidismul secundar, corectarea deficitului de vitamina D si a tulburarilor metabolismului fosforului contribuie la reducerea stimularii paratiroidiene.
Care sunt complicatiile si riscurile asociate cu hiperparatiroidismul?
Excesul persistent de parathormon asociat cu hipercalcemia afecteaza in special tesutul osos si rinichii. In formele avansate, dezechilibrele calciului si fosforului pot determina manifestari cardiovasculare si neurologice.
Principalele complicatii spre care poate evolua hipercalcemia sunt:
- osteoporoza;
- fracturile de fragilitate;
- calculii renali;
- nefrocalcinoza (depunerea calciului in tesutul renal);
- reducerea functiei renale;
- deformarile osoase;
- tulburarile cognitive;
- aritmiile cardiace;
- calcificarile vasculare si ale tesuturilor moi;
- calcifilaxia, in formele renale severe.
„Calcifilaxia este o complicatie rara, dar grava, caracterizata prin calcificarea vaselor mici si aparitia unor leziuni cutanate dureroase, cu risc de necroza (moartea tesuturilor). Hiperparatiroidismul poate evolua ani intregi fara simptome evidente, in timp ce densitatea osoasa scade progresiv. Identificarea precoce a acestui fenomen patologic permite prevenirea fracturilor si a afectarii renale”, concluzioneaza dr. Ioana Scripca.
Bibliografie:
Gaillard F, Kumar K, Weerakkody Y, Hyperparathyroidism. Reference article, Radiopaedia.org (Accessed on 31 Oct 2026). Link: https://radiopaedia.org/articles/hyperparathyroidism
Helbing A, Leslie SW, Levine SN. Primary Hyperparathyroidism. [Updated 2026 Jan 31]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2026 Jan-. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK441895/
InformedHealth.org [Internet]. Cologne, Germany: Institute for Quality and Efficiency in Health Care (IQWiG); 2006-. Hyperparathyroidism: Learn More – What are the treatment options for hyperparathyroidism? 2026 Jul 23. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK624531/
sMuppidi V, Meegada SR, Hanna P, et al. Secondary Hyperparathyroidism. [Updated 2023 Aug 28]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2023 Jan-. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK557822/