Intoleranta la histamina – cauze, diagnostic si optiuni de tratament

Intoleranta la histamina apare ca rezultat al unui dezechilibru ce se creeaza in organism atunci cand acesta nu mai are capacitatea de a gestiona eficient producerea si degradarea histaminei. Pentru a intelege mai bine acest lucru, trebuie sa precizam ca histamina este un compus chimic pe care organismul il produce in mod natural si totodata il absoarbe din anumite alimente, avand un rol esential in reglarea raspunsului inflamator, medierea reactiilor alergice si reglarea functiei digestive.

Acumularea unei cantitati prea mari de histamina devine insa nociva, asa ca organismul are un mecanism care se ocupa si cu degradarea acestui compus, pentru a mentine un anumit echilibru.

Intoleranta la histamina este data de disparitia acestui echilibru, ce duce la cresterea nivelului histaminic si aparitia unor reactii neplacute. Cauzele intolerantei la histamina sunt diverse, iar in cele ce urmeaza va vom arata care sunt acestea si va vom prezenta totodata principalele optiuni de tratament.

Intoleranta la histamina – informatii generale

Intoleranta la histamina este considerata o afectiune destul de rara, avand o incidenta estimata la nivel global de aproximativ 1%. Cel mai probabil, numarul real al persoanelor cu un astfel dezechilibru este mai mare decat cel al pacientilor cu diagnostic confirmat, dat fiind faptul ca simptomele intolerantei la histamina sunt deseori confundate cu reactiile alergice. In fapt, cauza este aceeasi – cresterea nivelului de histamina – insa mecanismele declansatoare sunt diferite.

Organismul are nevoie de histamina pentru a putea functiona normal, o parte din cantitatea necesara fiind absorbita din alimente precum peste, fructe de mare, citrice si produse fermentate, iar o alta fiind produsa prin mecanismele proprii.

Histamina este eliberata in organism in anumite situatii, declansand diferite reactii care tin de metabolismul normal, iar dupa ce isi indeplineste rolul este descompusa cu ajutorul unor enzime. Intoleranta la histamina este strans legata de aparitia unor deficiente la nivelul acestor enzime, care determina o crestere a cantitatii de histamina peste limitele normale.

Astfel, pot aparea diverse reactii de natura cutanata, respiratorie, digestiva, cardiovasculara sau musculara. Printre simptomele frecvente ale intolerantei la histamina se numara eczemele, mancarimile, tusea, crampele abdominale, diareea, aritmiile, inflamatiile, durerile musculare, ametelile si durerile de cap.

Bineinteles, simptomele difera de la caz la caz in intensitate si mod de manifestare, asa ca nu toti pacientii cu intoleranta la histamina vor avea toate aceste probleme enumerate mai sus.

Intoleranta la histamina – cauze

Intoleranta la histamina poate avea mai multe cauze, iar stabilirea acestora este importanta pentru diagnosticarea si tratamentul adecvat. Asa cum am promis, va prezentam in continuare care sunt aceste cauze.

Deficienta enzimelor DAO si HNMT

Acestea sunt cele doua enzime pe care organismul le foloseste pentru a descompune histamina in exces, fiecare cu un rol bine stabilit. Enzimele DAO (diaminooxidaza) se gasesc in mucoasa intestinala si sunt responsabile cu descompunerea histaminei din alimente, prevenind absorbtia excesiva a acesteia.

De cealalta parte, enzimele HNMT (histamina-N-metiltransferaza) se gasesc in principal in celulele hepatice si in tesuturile periferice si contribuie la reglarea nivelului de histamina in interiorul celulelor, prevenind astfel efectele sale necontrolate.

Cele doua grupe de enzime lucreaza in tandem, iar orice deficienta sau disfunctie a acestora determina o capacitate redusa de a metaboliza histamina, ceea ce favorizeaza aparitia intolerantei la histamina.

Alimentatia bogata in histamine

Si alimentatia poate fi o cauza determinanta a intolerantei la histamina, daca se bazeaza preponderent pe alimente care contin acest compus. Este vorba de alimente care se gasesc in mod frecvent pe mesele de zi cu zi, multe dintre ele fiind considerate chiar sanatoase.

Este vorba de peste, fructe de mare, muraturi, branzeturi maturate, citrice, ciocolata, iaurt si alte alimente fermentate. Consumate in mod frecvent si in cantitati mari, acestea pot provoca intoleranta la histamina prin faptul ca aduc un aport important din acest compus, care depaseste capacitatea de metabolizare a celor doua grupe de enzime.

Deficitul de cofactori enzimatici

Cofactorii enzimatici sunt substante chimice de care enzimele au nevoie pentru a-si indeplini functiile, iar prezenta acestora in cantitati insuficiente este o alta cauza a intolerantei la histamina. In cazul de fata, cofactorii enzimatici necesari bunei functionari ai enzimelor DAO si HNMT sunt vitamina B6, vitamina C si cuprul.

Prin urmare, o alimentatie saraca in alimente care contin acesti nutrienti poate determina intoleranta la histamina.

Disfunctii ale celulelor imune

Celulele imune sunt responsabile, printre altele, si cu eliberarea histaminei in organism, avand si control asupra cantitatii pe care o produc. Disfunctiile la nivelul celulelor imune pot determina aparitia intolerantei la histamina, prin faptul ca acestea elibereaza in organism o cantitate mai mare decat cea necesara, ceea ce duce la aparitia reactiilor neplacute despre care deja am vorbit.

Intoleranta la histamina – diagnostic

Inainte de stabilirea tratamentului, este nevoie de o diagnosticare corecta a intolerantei la histamina, dat fiind faptul ca aceasta poate fi usor confundata cu o alergie sau o reactie adversa la medicamente ori alte substante.

In acest sens, se poate folosi metoda diagnosticului diferential, prin eliminarea altor cauze ce ar fi putut provoca simptomele. Pentru confirmarea diagnosticului suspicionat de intoleranta la histamina se face mai intai un set analize de sange care masoara nivelul histaminei si al enzimelor implicate in descompunerea acesteia.

Din ziua urmatoare recoltarii se impune o dieta de doua saptamani fara alimente care contin histamina, dupa care se repeta analizele. Daca acestea releva un nivel crescut de histamina si un nivel mai mic al enzimelor, se confirma suspiciunea initiala de intoleranta la histamina.

Intoleranta la histamina – optiuni de tratament

Si in privinta tratamentului pentru intoleranta la histamina, alimentatia joaca un rol important, uneori putand rezolva problema fara a fi mai fi nevoie de medicamente.

In primul rand, se recomanda excluderea temporara din alimentatie a alimentelor care contin histamina, in beneficiul unei diete bazate pe fructe si legume proaspete, cereale integrale, carne slaba si lactate degresate.

In acest fel se scade nivelul de histamina din sange, iar dupa doua saptamani poate fi introdus in dieta si cate un aliment care contine acest compus. Daca nu apar reactii adverse, pot fi introduse treptat si alte alimente, insa in cantitati mici.

De asemenea, se recomanda o dieta bogata in vitamina B6 si vitamina C, despre care am aratat ca sunt cofactori enzimatici si contribuie la descompunerea histaminei. In anumite situatii, medicul poate prescrie si administrarea de suplimente alimentare bazate pe acesti nutrienti, precum si de suplimente enzimatice care sa suplineasca functiile celor doua grupe de enzime si sa completeze nivelul acestora.

In cazul in care intoleranta la histamina se manifesta prin simptome severe, pot fi administrate medicamente antihistaminice. Acestea blocheaza receptorii histaminici, reducand astfel efectele histaminei in exces din organism.

S-a stabilit ca si gestionarea stresului ajuta in tratarea intolerantei la histamina, dat fiind faptul ca situatiile tensionate contribuie la eliberarea excesiva a acestui compus in organism. Prin urmare, anumite tehnici de gestionare a stresului, cum ar fi meditatia, respiratia profunda, yoga sau alte tehnici de relaxare, pot fi utile in controlul simptomelor specifice.

Intoleranta la histamina poate avea manifestari neplacute, dar cu un tratament adecvat si o gestionare a dietei si a factorilor de stres, multi oameni pot experimenta o imbunatatire semnificativa a simptomelor. Este important sa consultati un medic specialist, pentru un diagnostic corect si pentru a stabili un plan de tratament individualizat.