Timonil sirop 100mg/5ml x 250 ml

Fiecare 5 ml suspensie (1/1 lingura masura) contin 100 mg carbamazepina; Aroma, fosfat hidrogenat disodic, dioctil sodic sulfosuccinat, dihidrogen fosfat de potasiu, metil-4-hidroxibenzoat (E 218), ciclamat de sodiu, propil-4-hidroxibenzoat (E 216), sare de potasiu polizaharid. Carbamazepina nu trebuie administrata in timpul sau 14 zile dupa tratamentul cu inhibitori MAO. Deoarece carbamazepina poate cauza absente sau le poate agrava pe cele existente, nu trebuie administrata la pacientii care sufera de acest tip de crize.

Timonil

Sirop

Substanta activa: carbamazepina

Compozitie

Fiecare 5 ml suspensie (1/1 lingura masura) contin 100 mg carbamazepina; Aroma, fosfat hidrogenat disodic, dioctil sodic sulfosuccinat, dihidrogen fosfat de potasiu, metil-4-hidroxibenzoat (E 218), ciclamat de sodiu, propil-4-hidroxibenzoat (E 216), sare de potasiu polizaharid.

Indicatii:

Epilepsie: crize complexe partiale (crize psihomotorii); crize simple partiale (crize focale);  crize generalizate tonico-clonice, in special cu origine focala (nocturne, difuze); forme mixte de epilepsie.

Nevralgia trigeminala

Nevralgia genuina glosofaringiana

Neuropatia diabetica dureroasa

Crize non-epileptice din scleroza multipla ca nevralgia trigeminala, convulsii tonice, disartrie paroxistica si ataxie, parestezie paroxistica si spasme dureroase.

Prevenirea convulsiilor in sindromul de sevraj din dezalcoolizare.

Atentie: Carbamazepina poate fi folosita pentru prevenirea convulsiilor in sindromul de sevraj din dezalcoolizare numai la pacientii spitalizati.

Prevenirea episoadelor maniaco-depresive

Tratamentul episoadelor maniacale

Contraindicatii

Carbamazepina nu trebuie administrata la pacientii cu una din urmatoarele conditii patologice:

• afectarea maduvei osoase,

• tulburari de conducere cardiaca (bloc atrio-ventricular),

• hipersensibilitate  cunoscuta  la  carbamazepina  sau  la  alti  constituenti  ai preparatului (vezi "Compozitia"),

• hipersensibilitate cunoscuta la antidepresive triciclice;

• porfirie acuta intermitenta.

Carbamazepina nu trebuie administrata in timpul sau 14 zile dupa tratamentul cu inhibitori MAO. Deoarece carbamazepina poate cauza absente sau le poate agrava pe cele existente, nu trebuie administrata la pacientii care sufera de acest tip de crize.

Carbamazepina trebuie utilizata numai dupa o atenta apreciere a raportului beneficiu/risc si cu precautii speciale la pacientii cu:

• tulburari hematologice (boli ale organelor hemato-formatoare),

• tulburarea metabolismului sodiului,

• tulburari severe ale functiei cardiace, hepatice sau renale (vezi  "Reactii adverse" si "Dozaj")

Nota:

La copiii sub virsta de 6 ani, carbamazepina trebuie utilizata numai dupa o atenta apreciere a raportului beneficiu/risc

Folosirea in sarcina si alaptare

In timpul sarcinii, carbamazepina trebuie folosita numai dupa o atenta apreciere a raportului beneficiu/risc, de catre medicul curant.

In prezenta sarcinii sau daca sarcina apare in timpul tratamentului, carbamazepina trebuie administrata in cea mai mica doza posibila, in special intre zilele 20 - 40 de sarcina. Doza zilnica totala trebuie impartita in mai multe doze mici repartizate pe toata ziua, in special in timpul perioadei critice (se recomanda monitorizarea nivelelor plasmatice).

In legatura cu carbamazepina au fost raportate rare cazuri de malformatii, incluzind spina bifida. ln timpul sarcinii trebuie evitata, pe cit posibil, asocierea cu alte anticonvulsivante sau alte medicamente, deoarece riscul aparitiei defectelor congenitale este crescut in cazul terapiei combinate cu alte anticonvulsivante.

Datorita  proprietatilor inductoare  enzimatice  ale  carbamazepinei, administrarea acidului folic inaintea si in timpul sarcinii poate fi utila. Se recomanda, de asemenea, administrarea de vitamina K-1, atit la mama in ultimele saptamini de sarcina, cit si la  nou-nascut. Este esential ca femeile care doresc sarcina sa ceara sfatul medicului.

Carbamazepina este excretata in laptele matern, dar in cantitati atit de mici, incit, la doze terapeutice, in general medicamentul nu prezinta riscuri pentru copil. Alaptarea trebuie intrerupta numai daca sugarul manifesta o insuficienta crestere in greutate sau o somnolenta excesiva (sedare).

Efecte secundare

Efectele secundare sunt observate mai rar cind carbamazepina este utilizata singura (monoterapie) decit atunci cind se ia impreuna cu alte antiepileptice (terapie combinata).

Urmatoarele efecte secundare pot apare, in special la inceputul tratamentului, si sunt dependente de doza:

Sistemul nervos central/psihic

Reactiile comune includ senzatia de ameteala, vertij, oboseala, somnolenta si instabilitate la mers si miscare (ataxie), ocazional cefalee, iar la virstnici, confuzie si neliniste (agitatie). In cazuri izolate au fost observate stare depresiva, comportament agresiv, afectarea proceselor de gindire, pierderea coordonarii, perceptii senzoriale false (halucinatii) si tinitus. Psihozele latente pot fi activate in timpul tratamentului cu carbamazepina. Rar, apar miscari involuntare ca flapping tremor, contracturi musculare si miscari rapide ale ochilor (nistagmus). In plus, pacientii in varsta si cu leziuni cerebrale pot dezvolta tulburari de miscare, ca miscari involuntare ale gurii si fetei (dischinezii oro-faciale), grimase sau tulburari de scris si coreoate-toza. In cazuri izolate, apar dificultati de vorbire, disfunctii senzoriale, slabiciune musculara, nevrita periferica, si pareze ale membrelor inferioare si tulburari ale gustului. Cele mai multe dintre aceste manifestari tind sa dispara spontan dupa 8 - 1 4 zile sau dupa reducerea temporara a dozei. In consecinta, doza preparatului trebuie crescuta progresiv.

Ochi

Manifestari care apar ocazional sunt conjunctivita, uneori tulburari vizuale tranzitorii (vedere incetosata, vedere dubla). A fost raportata de asemenea cataracta.

Aparatul locomotor

Ocazional au fost raportate dureri in articulatii si muschi (artralgii, mialgii) si spasme musculare. Aceste manifestari dispar dupa intreruperea carbamazepinei.

Piele, mucoase, sistem vascular

Manifestarile inregistrate ocazional sau frecvent includ reactii cutanate alergice, cu sau fara febra, ca formarea de vezicule sau mancarime (urticarie, prurit), in timp ce mai rar, inflamatie solzoasa intinsa (dermatita exfoliativa, eritrodermie), descuamarea pielii (sindrom Lyell), fotosensibilitate, inrosirea pielii, cu leziuni discoide sau nodulare si hemoragii (eritem multiform, exudativ si nodos, sindrom Stevens-Johnson), hemoragii cutanate punctate si lupus eritematos (lupus eritematos diseminat).

In cazuri izolate si ocazional, au fost mentionate alopecie, transpiratii (diaforeza) sau vasculita.

Sistemul sanguin si limfatic

Au fost raportate ocazional pina la frecvent modificari hematologice cum sunt cresterea (leucocitoza, eozinofilie) sau reducerea numarului de globule albe (leucopenie)  sau  descresterea  plachetelor  sanguine  (trombocitopenie).  In concordanta cu literatura de specialitate, cea mai frecventa dintre acestea este leucopenia benigna, care apare tranzitoriu in aproximativ 10% din cazuri si persistent in 2%. Au fost raportate ocazional leziuni hematologice, unele cu risc vital, cum sunt agranulocitoza, anemia apiastica ca si alte forme de anemie (hemolitica, megafoblastica)  si  cresterea  ganglionilor  limfatici  si  marirea  splinei.  Daca  apar anumite modificari ale tabloului sanguin (leucocitopenie, mai ales neutropenie, trombocitopenie) si  sunt  asociate  cu  reactii alergice  cutanate  (exantem) si  febra, carbamazepina trebuie sa fie oprita (vezi "Precautii").

Tractul gastro-intestinal

Reactiile observate ocazional includ pierderea apetitului, uscarea gurii, varsaturi, rar diaree sau constipatie. Au fost observate cazuri izolate de dureri abdominale si inflamatie a mucoasei regiunii oro-faringiene (stomatita, gingivita, glosita). Aceste manifestari dispar spontan dupa 8-14 zile sau dupa reducerea temporara a dozei si pot fi evitate prin inceperea tratamentului cu o doza mica. Literatura de specialitate cuprinde referiri la posibilitatea carbamazepinei de a produce pancreatita.

Ficat si vezicula biliara

Ocazional apar modificari ale testelor functiei hepatice, rar se dezvolta icter si in cazuri izolate hepatita (colestatica, hepatocelulara, granulomatoasa, mixta).

Metabolism (echilibru hidromineral), status hormonal

Ca rezultat al efectului antidiuretic al carbamazepinei, au fost rare cazuri de scadere a sodiului din plasma (hiponatremie), asociata cu v arsaturi, cefalee si rar confuzie. Au fost observate cazuri izolate de acumulare de fluide (edeme) si crestere in greutate.

Carbamazepina poate reduce nivelul calciului din ser prin accelerarea metabolizarii 25-OH-colecalciferol. Aceasta duce ocazional la osteomalacie (subtierea oaselor).

Au fost primite rapoarte unice de crestere a glandei mamare la barbati (ginecomastie) sau lactatie (galactoree). Parametrii functiei tiroidiene T3, T4, TSH si FT4 pot fi afectati, in special in timpul terapiei combinate cu alte anticonvulsivante. In doua cazuri a fost provocata porfirie acuta intermitenta.

Sistemul respirator

In literatura de specialitate au aparut cazuri unice de reactii de hipersensibilitate pulmonara, asociate  cu  febra,  insuficienta respiratorie si  fibroz a pulmonara.

Tractul urinar, organele genitale

In cazuri rare apar tulburari ale functiei renale, dintre care unele datorate efectului antidiuretic al carbamazepinei, cum este excretia de proteine in urina (proteinurie), de singe in urina (hematurie), scaderea producerii de urina (oligurie), in cazuri rare chiar insuficienta renala si alte simptome in timpul mictiunii (disurie, polakiurie,  retentie  urinara).  Au fost raportate cazuri de tulburari sexuale ca impotenta si reducere a libidoului.

Sistemul cardiovascular

Reactii rare, chiar foarte rare, includ rarirea batailor cardiace (bradicardie), aritmii cardiace si accentuarea bolii coronariene deja existente, in special la pacientii in virsta sau aceia cu disfunctie cardiaca cunoscuta.

Apar rar tulburari de conducere (bloc atrioventricular), in cazuri izolate cu pierderea constientei, ca si crestere sau scadere a presiunii arteriale. Au fost, de asemenea, observate inflamatii ale venelor (tromboflebite) si tromboembolism.

Reactii de hipersensibilitate

Cresterea concentratiei plasmatice de carbamazepina

Urmatoarele substante pot creste concentratiile plasmatice de carbamazepina: Antibiotice macrolide  (ca  eritromicina, josamicina), izoniazida, antagonisti de calciu (ca verapamil, diltiazem), acetazolamida, dextropropoxifen/propoxifen, viloxazina, danazol, nicotinamida (in doze mari la adulti), posibil de asemenea cimetidina si desipramina. Cresterea nivelelor plasmatice de carbamazepina poate duce la simptome descrise la "Efecte secundare" ca vertij, oboseala, tulburari de echilibru, vedere dubla. Daca apar asemenea simptome, concentratia plasmatica de carbamazepina trebuie verificata si doza trebuie sa fie redusa, daca este nevoie.

Alte interactiuni:

Folosirea simultana de carbamazepina si agenti neuroleptici sau metoclopramida poate precipita aparitia reactiilor secundare neurologice.

Trebuie mentionat ca folosirea simultana de litiu si carbamazepina poate, in special, potenta efectele neurotoxice ale ambelor substante. In consecinta, este esentiala monitorizarea clinica atenta a nivelelor plasmatice ale celor doua medicamente. Trebuie supravegheate urmatoarele semne de neurotoxicitate: mers nesigur, ataxie (tulburari de miscare), nistagmus orizontal (miscari bruste si tremor al ochilor), cresterea reflexelor musculare intrinsece, spasme musculare (fasciculatii musculare).

Hepatotoxicitatea izoniazidei poate fi accentuata de catre carbamazepina. Administratrea concomitenta de carbamazepina si unele diuretice (hidroclorotiazida, furosemid) poate reduce concentratia serica a sodiului.

Eficienta medicamentelor relaxante musculare (ex. pancuronium) poate fi afectata de carbamazepina. Aceasta poate produce o scurtare a blocadei neuromusculare. Pacientii tratati cu relaxante musculare trebuie monitorizati pentru acest efect si doza acestor medicamente trebuie crescuta, daca este nevoie.

Nivelele plasmatice de carbamazepina trebuie monitorizate in timpul administrarii simultane de isotretinoin (medicament folosit pentru tratamentul acneei) si carbamazepina.

Administrarea simultana a unor antidepresive (asa-numitii inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei, ex. fluoxetina) poate duce la sindromul toxic serotoninic.

Carbamazepina pare sa creasca eliminarea hormonilor tiroidieni si sa creasca necesitatea pentru aceste substante,  la pacientii cu hipotiroidism. In consecinta, inaintea inceperii si dupa intreruperea carbamazepinei, concentratia serica a acestor hormoni trebuie monitorizata la pacientii care primesc terapie de substitutie cu acesti hormoni si doza acestora trebuie eventual modificata.

Instructiuni de dozaj

Tratamentul cu Timonil Sirop trebuie introdus gradat, incepand cu o doza initiala mica, in functie de tipul si severitatea bolii si doza trebuie crescuta progresiv pana la atingerea nivelului eficient.

In general doza zilnica este intre 400 si 1200 mg. De regula, nu trebuie depasita doza zilnica totala de 1600 mg deoarece, la doze mai mari, efectele secundare sunt mai frecvente.

Doza terapeutica, in special in terapia combinata, trebuie orientata dupa nivelele plasmatice. Experienta a aratat ca nivelul terapeutic al carbamazepinei este cuprins intre 4 si 12 µg/ml.

In cazuri individuale, doza necesara poate devia considerabil de la doza recomandata initial si de dozele de mentinere (ex. cand metabolismul este accelerat datorita inductiei enzimatice sau datorita interactiunilor medicamentoase in terapia combinata).

Doza zilnica este administrata de obicei in mai multe doze.

In lipsa altor indicatii, se aplica urmatoarele recomandari de dozaj:

Afectiuni convulsive (epilepsie)

Timonil Sirop trebuie folosit de preferinta singur in tratamentul epilepsiei ( monoterapie). Tratamentul trebuie supravegheat de catre un specialist (neurolog ). Cind pacientul este trecut pe tratamentul cu Timonil Sirop, doza anticonvulsivantului initial trebuie redusa progresiv.

In general, doza initiala la adult este 200 - 400 mg/zi (2-4 linguri/masura). Trebuie crescuta incet pana la doza de intretinere de 800-1200 mg/zi. Doza de intretinere medie pentru copii este 10 - 20 mg/ kg greutate corporala/zi.

Se recomanda urmatoarea schema de dozaj:

Doza initiala (zilnica)   

Adulti: 2-4x1 linguri masura   

Doza de intretinere (zilnica)

Adulti: 2-4x3 linguri masura

Copii:

Pana la 1 an 

Doza initiala (zilnica) - 1 x 1 lingura masura    

Doza de intretinere (zilnica)

1-2x1 lingura masura

1 - 5 ani

Doza initiala (zilnica) - 1-2x1 lingura masura  

Doza de intretinere (zilnica) - 1-2x2 linguri masura

6 - 10 ani         

Doza initiala (zilnica) - 2 x 1 linguri masura     

Doza de intretinere (zilnica) - 2-3x2 linguri masura

11 - 15 ani       

Doza initiala (zilnica) - 2x3 linguri masura      

Doza de intretinere (zilnica) - 2-3x3 linguri masura

*Observatii

Conform experientei clinice, doza zilnica initiala preferata pentru copiii sub 4 ani este 20 - 60 mg/zi. Aceasta doza zilnica poate fi crescuta cu 20-60 mg in fiecare zi, pana la atingerea nivelului terapeutic necesar. In orice caz, regimul de dozaj mentionat mai sus nu trebuie depasit. Conform experientei clinice, la copiii peste 4 ani poate fi administrata o doza initiala de 100 mg/zi. Aceasta doza poate fi crescuta zilnic sau saptamanal cu pana la 100 mg/zi, pana cand nivelul necesar este atins. In orice caz, regimul de dozaj mentionat mai sus nu trebuie depasit.

Durere faciala paroxistica (nevralgia trigeminala)

Doza zilnica trebuie crescuta de la cea initiala de 200 - 400 mg o data pe zi sau impartita in 2 doze (2-4 linguri/zi), pana la disparitia durerii -la o medie de 400 - 800 mg (2 - 4 x 2 linguri/zi).

Dupa aceea este posibila in unele cazuri, o reducere a dozei la un nivel zilnic mai mic de 400 mg (2 x 2 linguri/zi).

La pacientii in varsta si sensibili este suficienta o doza initiala de 200 mg (2 x 1 linguri/zi).

Nevralgia glosofaringiana idiopatica

Doza zilnica este crescuta de la o doza initiala de 2 - 3 linguri/zi pana la disparitia durerii - la o medie de 3 - 9 linguri/zi. Dupa aceea este posibila, in unele cazuri, continuarea tratamentului cu o doza de intretinere mai mica de 3 - 5 linguri/zi. La pacientii in varsta si sensibili este suficienta o doza initiala de 1 - 2 linguri/zi (o data pe zi sau impartita in 2 doze)

Durerea cronica din neuropatia diabetica

Doza medie zilnica este de 600 mg (3 linguri dimineata, 3 linguri seara), in cazuri exceptionale pana la 1200 mg (impartita in 3 doze).

Convulsii non-epileptice in scleroza multipla

Doza medie zilnica este 3-9 linguri pe tot parcursul zilei.

Tratamentul maniei acute

O doza initiala de 900 mg (9 linguri) este de obicei suficienta. Doza poate fi impartita in 2 prize si atunci cea mai mare parte trebuie administrata seara. Tratamentul trebuie continuat mai multe saptamani cu aceasta doza, inaintea reducerii spre o doza de intretinere mai mica. In toate cazurile, doza trebuie adaptata in functie de reactia individuala a pacientului.

Nota

La pacientii cu boli severe cardio-vasculare, hepatice si renale si la pacientii varstnici este indicata o doza mai mica.

Flaconul de Timonil Sirop este prevazut cu un sistem de inchidere prin apasare si rotire, in conformitate cu reglementarile guvernamentale privind recipientele inaccesibile copiilor. Pentru a-l deschide,apasati si rotiti capacul.

• Fiecare flacon este prevazut cu o lingura masura, prezentata in dreapta,

• lingura masura (5 ml suspensie) Timonil Sirop contine 100 mg carbamazepina.

• 1/2 lingura masura (2,5 ml suspensie) contine 50 mg carbamazepina.

Modul si durata de administrare

Timonil Sirop trebuie administrat in timpul sau dupa mese.

In unele cazuri, s-a dovedit eficienta impartirea dozei zilnice in 4 - 5 prize individuale.

Durata tratamentului este determinata de indicatia si reactia individuala a fiecarui pacient si este decisa de catre medicul curant. Pacientul nu trebuie sub nici o forma sa intrerupa medicatia din proprie initiativa.

Terapia antiepileptica este prin definitie o terapie de lunga durata. Initierea, durata si intreruperea tratamentului cu carbamazepina trebuie stabilite de catre medicul specialist (neurolog) in fiecare caz individual. In general, reducerea dozei sau intreruperea tratamentului nu trebuie luate in considerare pina cind pacientul nu a mai prezentat crize timp de cel putin 2-3 ani.

Intreruperea tratamentului trebuie sa se faca prin reducerea gradata a dozei pe operioada de unul pana la doi ani; copiilor trebuie sa li se permita cresterea dozei per kg greutate corporala, in locul modificarii dozei dupa varsta, tinand cont ca aspectele EEG sa nu se deterioreze.

In tratamentul nevralgiei, a fost considerata utila administrarea tratamentului timp de mai multe saptamani, la o doza de intretinere suficienta pentru prevenirea durerii. Doza trebuie apoi scazuta cu atentie, pentru a fi siguri ca intre timp nu a aparut remisiunea spontana.

Daca reapare durerea, tratamentul trebuie continuat cu doza de intretinere initiala. durata.

Prevenirea episoadelor maniaco-depresive este de obicei un tratament de lunga