Mycoplasma pneumoniae: cauze, simptome, tratament

Mycoplasma pneumoniae, bacterie care apartine familiei Mycoplasmataceae alaturi de speciile de Ureaplasma, este principalul agent patogen care provoaca asa-zisa „pneumonie atipica”. In genul Mycoplasma se gasesc peste 100 de specii diferite, dar Mycoplasma pneumoniae are cea mai mare importanta medicala. Bacteriile din acest gen au o caracteristica unica – nu au perete celular, motiv pentru care nu sunt sensibile la antibioticele care vizeaza sinteza acestuia (beta-lactamicele, spre exemplu). De asemenea, nu pot fi evidentiate prin coloratia Gram, dar ar putea fi izolate pe medii de crestere special concepute, insa necesita conditii pretentioase de crestere.

Desi Mycoplasma pneumoniae cauzeaza in principal infectii respiratorii, poate fi responsabila si de afectiuni extrapulmonare – simptome la nivelul pielii, cordului, articulatiilor si sistemului nervos. Speciile din genul Mycoplasma sunt printre cele mai mici microorganisme din mediul inconjurator si pot supravietui in acesta. Exista peste 100 de specii, insa doar 13 s-au izolat de la oameni, dintre care 4 au fost responsabile de patologii specifice. Din cauza faptului ca are o dimensiune redusa si o flexibilitate structurala aparte, bacteria se ataseaza foarte strans de celulele gazda si poate determina infectii nu doar persistente, ci si extrem de severe.

Infectia cu Mycoplasma pneumoniae – cauze si factori de risc

Infectia cu Mycoplasma pneumoniae este foarte des intalnita, de fapt, dar nu primeste suficienta atentie din partea comunitatii medicale si stiintifice. Inainte de a afla mai multe despre cauzele infectiei, este foarte important sa cunoastem cateva caracteristici ale bacteriei:

• provoaca infectii doar in randul oamenilor, asadar nu este transmisa de animale;
• are un genom mic, de aproximativ 816, ceea ce inseamna ca are o dependenta crescuta fata de gazda infectata;
• se transmite pe cale aeriana, prin picaturi respiratorii emise in timpul tusei, stranutului sau vorbirii;
• este principalul agent cauzal al pneumoniei atipice primare, dar poate provoca si alte tipuri de infectii ale tractului respirator superior si inferior.

Mycoplasma pneumoniae colonizeaza epiteliul respirator prin atasarea de celulele epiteliale cu cili, mediata de proteinele de aderenta (cum ar fi adezina P1). Atasarea perturba functia acestor cili, ducand la inflamatie. Activarea sistemului imunitar contribuie la aparitia simptomelor, cum ar fi tusea, febra, care pot varia de la cele asemanatoare unei raceli comune, pana la pneumonie severa. Infectia cu Mycoplasma pneumoniae este o cauza comuna a bolilor respiratorii mai ales in comunitati aglomerate. Factorii care cresc riscul infectiei cu Mycoplasma pneumoniae sunt:

• transmiterea directa intre persoane: agentul patogen este extrem de contagios si este foarte usor transmis prin aerosoli. Infectia apare frecvent in colectivitati (scoli, baze militare, azil);
• factori specifici gazdei: persoanele cu sistem imunitar intact pot combate usor infectia, dar cele imunocompromise (HIV/SIDA, diabet, tratament cu corticosteroizi, chimioterapie) au o susceptibilitate crescuta atat la infectia cu Mycoplasma pneumoniae, cat si la complicatii ale acesteia.

Sezonul de toamna si iarna este asociat cu o crestere a incidentei infectiilor. Copiii, adolescentii si tinerii adulti sunt cel mai frecvent afectati, iar rata maxima a infectiei se observa intre varsta de 5 si 20 ani. Mediile inchise si slab ventilate favorizeaza contractarea infectiei. Persoanele in varsta, pe de alta parte, sunt mult mai predispuse sa dezvolte complicatii ale bolii si au, in general, un prognostic mai putin favorabil decat tinerii.

Infectia cu Mycoplasma pneumoniae – simptome si manifestari

Simptomele infectiei cu Mycoplasma pneumoniae pot varia de la usoare, asemanatoare racelii comune, pana la forme de pneumonie severa. De obicei, perioada de incubatie (adica perioada de timp dintre momentul infectiei si aparitia simptomelor) este de aproximativ 14-21 de zile si din acest motiv diagnosticul clinic poate intarzia. Infectia cu Mycoplasma pneumoniae ar putea duce la urmatoarele afectiuni:

Mycoplasma pneumoniae – infectii ale tractului respirator superior

• Rinfaringita, laringita, faringita.
• Simptome comune: tuse uscata persistenta, febra usoara, dureri de gat, congestie nazala.

Mycoplasma pneumoniae – infectii ale tractului respirator inferior

• Pneumonie atipica (pneumonia cu Mycoplasma pneumoniae la copii este des intalnita).
• Simptome comune: debut insidios (spre deosebire de pneumonia virala, care de obicei este secundara unei infectii virale a tractului respirator superior), febra moderata, cefalee, dureri musculare, oboseala, tuse seaca persistenta. In unele cazuri, poate aparea expectoratia care inglobeaza mucus sau hemoptizie (tuse cu sange), wheezing (respiratie suieratoare).
• Auscultatia pulmonara poate fi inselatoare, cu raluri pulmonare fine, greu de distins, uneori chiar normala, fara a indica vreo infectie cu Mycoplasma pneumoniae.

Mycoplasma pneumoniae – manifestari extrapulmonare

• Dermatologice: eritem multiform, maculopapular, sindrom Stevens-Johnson.
• Neurologice: encefalita, mielita transversa, sindrom Guillain-Barre.
• Hematologice: anemie hemolitica, trombocitopenie.
• Cardiovasculare: miocardita, pericardita.

In mai putin de 10% din cazuri, infectia cu Mycoplasma pneumoniae duce la pneumonie atipica primara. De ce atipica? Pentru ca simptomele pe care persoana le prezinta si caracteristicile de pe radiografia pulmonara nu seamana cu cele inregistrate in cazul unei pneumonii virale sau a unei pneumonii bacteriene. De asemenea, mai exista si posibilitatea ca infectia cu Mycoplasma sa nu provoace niciun fel de simptome.

Diagnosticul infectiei cu Mycoplasma pneumoniae

Diagnosticul infectiei cu Mycoplasma pneumoniae poate fi foarte dificil, deoarece simptomele se suprapun cu cele ale altor infectii respiratorii. Pentru un diagnostic diferential, este necesara corelarea intre mai multe rezultate.

Anamneza si examenul clinic

• Suspiciunea infectiei cu aceasta bacterie se ridica la persoanele cu tuse persistenta cu debut insidios (de obicei fara a fi precedata de o infectie respiratorie) si simptome atipice.
• Contextul epidemiologic poate demonstra cazuri raportate in comunitate, varsta tanara sau colectivitati inchise.

Teste de laborator

• Metodele directe includ reactia in lant a polimerazei (PCR), care este o metoda deosebit de specifica si sensibila ce detecteaza materialul genomic al bacteriei in secretiile respiratorii. Se considera a fi standardul de aur in diagnosticarea infectiei cu Mycoplasma pneumoniae, dar foarte rar se foloseste.
• Cultura bacteriana este rareori folosita in practica, deoarece bacteria necesita medii speciale de crestere si o perioada lunga de incubare;
• Metodele serologice sunt foarte eficiente si includ detectarea anticorpilor anti-Mycoplasma pneumoniae specifici (chiar daca acestia cresc tarziu in boala) sau cresterea titrului IgG.

Investigatii imagistice

• Radiografia toracica poate evidentia infiltratii interstitiale difuze si consolidari segmentare, mai ales in lobii pulmonari inferiori.
• Modelul radiologic poate fi nespecific, din acest motiv necesita corelare clinica in contextul fiecarei persoane in parte.
• Tomografia computerizata este indicata in cazurile severe si foarte atipice, cand rezultatele radiografiei sunt, de asemenea, neconcludente.

Diagnosticul diferential ar trebui sa aiba in vedere alte infectii respiratorii: cele de natura virala (Influenza, virusul sincitial respirator) si bacteriene care, de obicei, provoaca pneumonii, cum ar fi Streptococcus pneumoniae, Chlamydophila pneumoniae. La persoanele cu sistem imunitar compromis, cum ar fi cele cu diabet sau HIV, poate fi ridicata suspiciunea pneumoniei fungice (cauzata de infectia cu Cryptococcus neoformans).

Tratamentul infectiei cu Mycoplasma pneumoniae

Tratamentul infectiei cu Mycoplasma pneumoniae se individualizeaza pentru fiecare persoana in parte, in functie de severitatea bolii, varsta si comorbiditatile asociate. In general, persoanele care au infectie cu Mycoplasma pneumoniae vor avea nevoie de tratament antibiotic, care poate include urmatoarele alternative:

Macrolide

• Azitromicina si claritromicina. Azitromicina este principalul tratament cu antibiotic pentru Mycoplasma pneumoniae si se administreaza timp de 5 zile (prima doza de 500 miligrame, urmata de 250 de miligrame zilnic, timp de 4 zile).
• Tratamentul este eficient in reducerea simptomelor si riscului de transmitere.
• Posibile efecte adverse: greata, diaree.

Tetracicline

• O alta alternativa pentru tratamentul infectiei cu Mycoplasma pneumoniae este doxiciclina, care se administreaza la adulti si copii cu varsta de peste 8 ani, in cazul rezistentei la prima linie de tratament (macrolidele).
• Nu se recomanda la copiii cu varsta sub 8 ani sau la femei care alapteaza, deoarece ar putea duce la colorarea in brun a dintilor sau, in unele cazuri, la hipoplazia smaltului dentar.
• Tratamentul dureaza 7-14 zile.

Fluorochinolone

• Sunt o alternativa eficienta in infectia severa cu Mycoplasma pneumoniae, cand exista atat rezistenta la macrolide, cat si alergie la tetracicline.
• Levofloxacina si moxifloxacina sunt alternativele antibiotice principale.
• Tratamentul dureaza 7-14 zile.
• Trebuie evitate la copii, din cauza riscului de toxicitate osteoarticulara.

Infectia cu Mycoplasma pneumoniae ramane o cauza importanta a pneumoniei atipice, mai ales la tineri. In randul copiilor mici, infectia cu Mycoplasma pneumoniae poate duce la pneumonie severa. De asemenea, infectia nu induce imunizare pe viata, asa cum se intampla in cadrul altor tipuri de infectii, motiv pentru care exista intotdeauna riscul unei alte infectii ulterioare.

Surse:

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC2893430/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK430780/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC9716528/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC5689399/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC5997415/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC5475226/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC523564/