Sicozis: ce este, cauze si simptome principale ale infectiei foliculare

Infectiile foliculare ale regiunii barbiei, mustatei si obrajilor, incadrate sub termenul general de „sicozis”, sunt destul de frecvente in populatia generala, dar uneori subdiagnosticate in practica dermatologica si infectioasa. Sicozisul are etiologie variata, implicand agenti fungici (deseori) sau bacterieni, iar simptomele clinice pot imita fidel alte afectiuni cutanate cum ar fi foliculita comuna sau dermatita de contact. Formele fungice, in special tinea barbae, necesita o abordare terapeutica individualizata si prelungita, deoarece exista riscul de cronicizare. In termeni largi, prin sicozis intelegem leziunea inflamatorie foliculara profunda cu evolutie subacuta si cronica.

Ce este sicozisul si cum apare?

Sicozisul, in acceptiune clinica moderna, defineste infectia inflamatorie profunda a foliculilor pilosi din zona barbiei si mustatei, caracterizata prin pustule, noduli sau placi inflamatorii. Cel mai frecvent, sicozisul afecteaza persoanele de sex masculin, mai ales cei care intra in contact cu animale contaminate (fermieri, lucraturi in industria zootehnica) cu specii de fungi. Implicit, in acest caz sicozisul se mai numeste si „tinea barbae”. Aparitia bolii este favorizata de leziuni cutanate produse prin barbierit sau traumatizarea mecanica a fetei, care vor permite inocularea patogenilor fungici in profunzimea structurii foliculului de par de la nivelul barbii sau mustatii.

Diferenta dintre sicozis si foliculita bacteriana

Desi atat sicozisul, cat si foliculita bacteriana implica inflamatia structurii foliculului de par, in esenta exista diferente semnificative intre aceste doua afectiuni. Foliculita bacteriana tipica, cel mai des cauzata de infectia cu Staphylococcus aureus, se prezinta cu pustule mici, superficiale, situate in jurul firelor de par, fara a afecta in profunzime structura dermica. In contrast, sicozisul (in special in forma fungica, tinea barbae) implica infectia profunda a foliculilor, in mod uzual extinsa in dermul profund si subcutanat. Leziunile sunt mai mari, mai dureroase, cu marginile neregulate si se pot asocia cu edem, eritem intens si, in cazuri severe, supuratie sau fistulizare.

Sicozis – cauze si factori de risc

Cauzele care pot duce la sicozis sunt multiple, dar in principal sunt infectioase. Cel mai adesea, se observa infectia fungica, infectia bacteriana considerandu-se a fi mai putin frecventa (foarte probabil din cauza confuziei cu foliculita comuna). Principalele cauze care duc la sicozis sunt:

• infectiile bacteriene: Staphylococcus aureus (sicozis bacterian);
• infectii fungice: specii de Trichophyton (Trichophyton verrucosum, Trichophyton ernacei, Trichophyton mentagrophytes, Trichophyton rubrum), mai rar Microsporum canis (infectie de la canine si feline), responsabile de tinea barbae.

Infectia cu dermatofiti are loc prin contact direct cu oameni infectati, cu solul infectat, desi mai des fungii sunt contractati prin contactul cu animale infectate (zoonoza). Principalele specii de dermatofiti zoofili provin de la animale domestice infectate, in special vacile, oile, porcii, caii, cainii si pisicile (Microsporum canis). Factorii care cresc riscul de a dezvolta sicozis sunt:

• barbieritul frecvent sau folosirea lamelor de ras contaminate;
• contactul apropiat cu animale infectate (zoofitoze);
• imunosupresia, diabetul zaharat, HIV, tratamentele imunosupresive;
• mediul cald si umed, care favorizeaza dezvoltarea fungilor;
• expunerea profesionala (fermieri, veterinari, agricultori).

Tinea barbae mai este cunoscuta si sub denumirea de tinea sycosis, sau pe scurt sicozis, pentru ca una dintre manifestarile clinice obisnuite este inflamatia foliculilor de par. In trecut, oamenii atribuiau in mod obisnuit transmiterea infectiei aparatelor de ras nesterilizate folosite de frizerii publici. De asemenea, mai era numita si „mancarimea frizerului” sau „pecinginea barbii”.

Sicozis – simptome si manifestari

Desi diagnosticul de sicozis este relativ rar, este important de recunoscut eventualele simptome, pentru a se limita riscul de cronicizare a bolii. Clinic, pacientii cu sicozis pot prezenta 2 forme diferite ale bolii: inflamatorie si neinflamatorie.

Forma inflamatorie

Se observa in dermatofitoza zoofila, cand pacientii dezvolta o leziune caracteristica care poarta denumirea de kerion. Kerionul este un nodul sau o placa eritematoasa, supurativa, de cele mai multe ori sterila, cu pustule si sinusuri drenante. Majoritate pacientilor cu sicozis inflamator se prezinta cu placi solitare si noduli. Afectarea buzei superioare este mai rara, tinea barbae fiind de obicei limitata la obraji, gat si linia maxilarului. Radacina si foliculul de par sunt „inglobate” intr-o masa albicioasa umpluta cu puroi. Tinea barbae profunda se prezinta, de asemenea, si cu limfadenopatie regionala, stare de rau si febra.

Forma neinflamatorie

Este produsa de dermatofiti antropofili (transmisi de la alti oameni infectati). Este o forma mai rara si seamana foarte bine cu tinea corporis tipica sau foliculita bacteriana (tip sicoziform). Se prezinta cu pete eritematoase marginite de papule, vezicule sau cruste. Firele de par sunt foarte usor de extras de la nivelul leziunii, friabile. Aceasta forma are de sicozis are tendinta specifica de a se croniciza.

Diagnosticul de sicozis

Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe rezultatele investigatiilor clinice si, daca este necesar, poate fi confirmat prin examen histopatologic. Examinarea directa cu hidroxid de potasiu (KOH) este obisnuita si scoate in evidenta hifele fungice in scuamele sau firele de par afectate. Pentru a se izola agentul patogen si testa sensibilitate antimicrobiana, se recomanda cultura bacteriana sau fungica, dupa caz. Biopsia cutanata este indicata in cazurile atipice sau refractare la tratamentul clasic, pentru confirmarea inflamatiei granulomatoase sau excluderea altor cauze. Prin tehnica dermatoscopiei se evidentiaza firele de par deformate, fragilizate, cu semne de invazie fungica.

Tratament sicozis

Pilonul principal al tratamentului pentru sicozis – tinea barbae – este terapia antifungica orala. Se pot folosi si agenti topici – creme sau sampoane antifungice (ketoconazol, ciclopirox) –, dar numai ca terapie adjuvanta. Agentii antifungici orali care s-au dovedit eficienti in ameliorarea infectiei sunt terbinafina, azolii si griseofulvina. In trecut, protocolul indica tratament timp de 12 saptamani cu griseofulvina, dar rapoarte mai recente au demonstrat rezolutia completa dupa 4-6 saptamani de tratament cu terbinafina si azoli. Chiar daca 4 saptamani pot fi suficiente, este recomandata continuarea tratamentului timp de 2-3 saptamani dupa vindecarea leziunilor bolii.

Dozele recomandate pentru agentii antifungici disponibili pentru tinea barbae sunt:

• terbinafina 125 de miligrame pana la 250 de miligrame, o data pe zi;
• ketoconazol 200 de miligrame pana la 400 de miligrame, o data pe zi;
• fluconazol 200 de miligrame, o data pe zi;
• itraconozol 100 de miligrame, o data pe zi.

Din pacate, infectiile cu dermatofiti rezistenti la antifungice reprezinta o problema de sanatate publica. In acest sens, terapie fotodinamica pe baza de acid 5-aminolevulinic este o alternativa de tratament care previne complicatiile si are eficienta in cazul infectiilor cu specii fungice care prezinta rezistenta la agentii antifungici conventionali.

Sicozis – complicatii si riscuri asociate

Tinea barbae este o infectie dermatofitica destul de rara, cu doar cateva sute de cazuri raportate in literatura de specialitate. Majoritatea cazurilor raportate sunt fie izolate si unice, fie limitate la grupuri mici de persoane (ceea ce sustine potentialul contagios). Cu toate acestea, raspunsul terapeutic este foarte bun la majoritatea pacientilor, cu remisia completa a infectiei. De obicei, leziunile inflamatorii se rezolva odata cu mentinerea tratamentului. Totusi, daca nu sunt tratate, pot duce la alopecie cicatriciala. Cronicizarea este mult mai probabila in cazul leziunilor pielii fara o componenta inflamatorie; raspunsul la tratament, in acest caz, este unul variabil.

Sicozis – sfaturi pentru preventie

Pentru a reduce riscul de a dezvolta sicozis, se recomanda urmatoarele:

• evitarea utilizarii in comun a aparatelor de ras si intretinerea corecta a acestora, igienizarea si dezinfectarea lor, daca este cazul;
• curatarea atenta a pielii inainte si dupa barbierit;
• evitarea barbieritului in cazul prezentei unor leziuni active sau iritatii;
• inspectarea periodica a animalelor de catre medicul veterinar pentru identificarea semnelor de infectie si tratarea animalelor infectate;
• daca exista alte infectii subiacente cu dermatofiti (tinea capitis, tinea pedis, onicomicoza), se recomanda tratarea acestora, intrucat exista risc de autoinoculare;
• mentinerea unei igiene personale adecvate;
• evitarea folosirii in comun a periilor, pieptenilor, palariilor, sosetelor.

Desi este o afectiune relativ rara, sicozisul dispune de tratament curativ, dar un rol important il joaca complianta pacientului la tratamentul pe termen lung cu antifungice orale. De asemenea, exista si risc de recidiva, deoarece pacientul tinde sa se expuna in continuare la factorii de risc.

Surse:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK563204/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC5312207/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC2451930/

https://www.therapeutique-dermatologique.org/spip.php?article1520