Spondiloliza: cauze, simptome, diagnostic, tratament si recuperare

Spondiloliza este o afectiune a coloanei vertebrale specifica mai ales copiilor si adolescentilor,  majoritatea celor care se confrunta cu o astfel de problema avand pana in 20 de ani. Desi termenii sunt foarte asemanatori, spondiloliza nu trebuie confundata cu spondiloza, care este tot o afectiune a coloanei, dar specifica persoanelor mai invarsta pentru ca este caracterizata de uzura progresiva a discurilor intervertebrale. Spre deosebire de spondiloza, spondiloliza este o fractura de stres care nu apare pe fondul degenerarii structurilor ce alcatuiesc coloana vertebrala, ci al suprasolicitarii acesteia prin diferite activitati care presupun miscari repetitive de extensie si rotatie.

Daca doriti sa aflati mai multe despre spondiloliza, in acest articol veti gasi informatii complete despre caracteristicile acestei afectiuni, cauzele sale, simptome, si tratamentul recomandat pentru evitarea complicatiilor.

Ce este spondiloliza

Pentru a intelege mai usor in ce consta spondiloliza trebuie sa facem mai intai o scurta prezentare a anatomiei coloanei vertebrale. Aceasta este alcatuita din 33 de vertebre suprapuse, care sunt legate intre ele de o punte osoasa numita pars interarticularis, ce se gaseste in partea superioara si inferioara a fiecarei vertebre. Spondiloliza apare atunci cand in aceasta punte osoasa, care este destul de subtire si fragila, apare o fisura unilaterala sau bilaterala.

Cel mai adesea, spondiloliza apare in zona lombara, preponderent la nivelul vertebrei L5, din cauza faptului ca aceasta zona este supusa unei presiuni mai mari exercitate de greutatea corpului si anumite miscari. Cu toate acestea, exista si cazuri de spondiloliza la nivelul gatului sau toracelui, insa in majoritatea cazurilor este localizata in zona lombara.

Cauze si factori de risc pentru spondiloliza

Spondiloliza este considerata o fractura de stres pentru ca acea fisura la nivelul pars interarticularis apare preponderent ca efect al suprasolicitarii coloanei prin miscari repetitive de rotatie si/sau extensie. Astfel de miscari produc mici traume ale acelei punti osoase dintre vertebre, care, in cele din urma, se fisureaza, fiind mai fragila decat oasele vertebrelor. Acesta este unul din motivele pentru care spondiloliza are o prevalenta ridicata in randul copiilor si adolescentilor, care sunt in general mai activi decat adultii si varstnicii. Un risc mai ridicat de a dezvolta spondiloliza il au practicantii sporturilor de contact, precum si cei care practica gimnastica, inotul, baschetul, tenisul, sariturile in inaltime sau in lungime, aruncarea sulitei, halterele, dansul sportiv si chiar golful.

In plus, activitatile fizice sustinute, care presupun rotiri si extensii repetitive ale spatelui sau ridicarea de greutati, reprezinta un alt factor de risc ce predispune la spondiloliza.

In cazul copiilor, cresterea rapida in inaltime poate favoriza aparitia spondilolizei, afectiune care este mai frecventa in randul baietilor si adolescentilor de sex masculin, intrucat acestia se implica mai des in activitati sportive sau de alta natura, care suprasolicita coloana.

Predispozitia pentru spondiloliza poate fi si de natura genetica, mostenita ereditar, existand persoane cu un pars interarticularis mai subtire sau cu o orientare a fatetelor care le face mai vulnerabile.

Cum se manifesta spondiloliza

In unele cazuri, spondiloliza poate fi asimptomatica, insa acest fapt nu constituie neaparat un aspect pozitiv, intrucat lipsa simptomelor favorizeaza aparitia complicatiilor in conditiile in care pacientii continua activitatile care au dus la aparitia fisurii in puntea osoasa.

In formele simptomatice, principala manifestare este durerea care apare in regiunea lombara sau in zona cervicala ori toracica, daca spondiloliza este localizata aici. La inceput, durerea este usoara si se manifesta cu intermitenta, accentuandu-se in timpul activitatilor care solicita coloana in zona lezata. Pe masura ce fisura se extinde, durerea devine mai intensa, iar in unele cazuri iradiaza spre zona feselor si a coapselor, accentuandu-se si in timpul activitatilor mai putin solicitante, cum ar fi mersul pe jos sau statul in picioare pentru mai mult timp.

Ulterior poate aparea si senzatia de amorteala sau furnicaturi in partea posterioara a piciorului, care este un semn ca vertebra la nivelul careia a aparut spondiloliza a inceput sa se deplaseze si preseaza nervii spinali.

Spasmele musculare la nivelul spatelui sunt un alt simptom caracteristic pentru spondiloliza si se explica printr-o reactie fireasca de protectie a organismului, care incearca sa limiteze miscarea in zona afectata.

Nu in ultimul rand pacientii cu spondiloliza se pot trezi dimineata cu „spatele intepenit”, adica o rigiditate in zona afectata, care se amelioreaza pe parcursul zilei.

Stabilirea diagnosticului de spondiloliza

Manifestarile enumerate mai sus ii determina de cele mai multe ori pe pacientii simptomatici sa mearga la medic pentru a stabili caza durerilor si a gasi o solutie de rezolvare. In afara de simptome, varsta pacientilor si activitatile pe care le desfasoara constituie alte indicii importante de la care se pleaca in stabilirea unui diagnostic, la fel si istoricul medical al familiei, avand in vedere ca predispozitia pentru spondiloliza se poate mosteni ereditar.

Dupa stabilirea acestor detalii in urma anamnezei, medicul va face o examinare fizica in cursul careia va evalua postura pacientului, va palpa zona in care acesta acuza probleme pentru a depista punctele dureroase si ii va cere sa faca anumite miscari, evaluand amplitudinea acestora si gradul de mobilitate.

De asemenea, examinarea fizica presupune si un test specific numit testul Stork, in cursul caruia pacientului i se cere sa stea in echilibru intr-un picior si sa isi aplece trunchiul usor pentru a testa durerea si stabilitatea coloanei.

Investigatiile imagistice precum radiografia, tomografia computerizata sau examenul RMN sunt esentiale in stabilirea diagnosticului de spondiloliza, evidentiind orice fisura cat de mica in pars interarticularis si permitand localizarea exacta si evaluarea acesteia.

Tratamentul spondilolizei

In primul rand, pacientilor cu spondiloliza li se recomanda o perioada de repaus cu suspendarea activitatilor care suprasolicita coloana si menajarea cat mai mult a acesteia, evitand orice efort, miscarile repetitive, de rotatiile si extensie a spatelui.

Daca e necesar, pot fi purtate orteze speciale care limiteaza miscarile coloanei si o protejeaza in acest fel, mai ales in timpul activitatilor zilnice cand poate fi fortata involuntar.

In cazurile usoare, o perioada de repaus este suficienta pentru a permite vindecarea fracturii fara niciun fel de interventie sau tratament. Daca durerile sunt suparatoare, poate fi administrat si tratament cu antiinflamatoare nesteroidiene, analgezice sau miorelaxante, sau se poate apela alternativ la remedii clasice, precum aplicarea de comprese reci sau calde.  

Tot pentru reducerea durerii, dar si pentru mentinerea si imbunatatirea mobilitatii, pacientii pot sa apeleze la sedinte de masaj si fizioterapie.

Daca aceste metode nu dau rezultate sau in cazurile mai grave, in care vertebra afectata s-a deplasat, se apeleaza la tratament chirurgical ce presupune fie fixarea fracturii pentru a facilita vindecarea, fie unirea vertebrelor prin fuziune spinala, in scopul fixarii si reducerii riscului de a se deplasa din nou.

Recuperarea dupa spondiloliza

Avand in vedere ca majoritatea pacientilor sunt tineri, acestia raspund bine la tratament, iar recuperarea decurge fara probleme daca sunt respectate recomandarile medicilor cu privire la perioada de repaus si evitarea activitatilor care solicita coloana vertebrala.

In functie de severitatea facturii si de alte particularitati specifice fiecarui caz in parte, procesul de vindecare dureaza de obicei intre 3 si 6 luni, timp in care coloana vertebrala trebuie menajata prin evitarea oricaror activitati solicitante. Daca medicul considera necesar, in aceasta perioada mai pot fi necesare investigatii imagistice pentru monitorizarea procesului de vindecare, eventual si ajustarea tratamentului.

La finalul perioadei de repaus recomandate, pacientii care au suferit de spondiloliza trebuie sa fie complet asimptomatici, aceasta insemnand disparitia completa a durerilor si rigiditatii. Pentru evitarea oricaror riscuri, inainte de reluarea activitatilor fizice este recomandat un ultim control medical care ca ateste vindecarea completa.

Chiar si in cazul unui rezultat favorabil, activitatile fizice se reiau treptat, crescand gradual intensitatea pe parcursul ma multor zile. Este important ca fiecare sesiune de antrenament sa fie precedata de o repriza de incalzire, cu exerciti usoare care pregatesc muschii si articulatiile pentru efort. De asemenea, la final se recomanda exercitii de stretching ce presupun intinderea muschilor si incheieturilor pentru a facilita recuperarea si a preveni accidentarile ulterioare.   

Asadar, spondiloliza este o afectiune specifica persoanelor tinere care au o viata mai activa sau practica sporturi ce presupun miscari repetate de rotatie si extensie a coloanei vertebrale. Consta in fisurarea unei punti fragile osoase dintre vertebre si se manifesta, in special, prin durere, care se accentueaza in timpul activitatilor solicitante si se amelioreaza in stare de repaus.

De cele mai multe ori se vindeca de la sine pe parcursul a 3-6 luni de repaus, timp in care se poate administra si tratament pentru ameliorarea durerii.