
Acidul uric este cunoscut mai ales prin asocierea sa cu hiperuricemia si guta, insa si valorile neobisnuit de mici au, de asemenea, relevanta medicala. Acidul uric scazut poate aparea atunci cand organismul produce o cantitate insuficienta sau cand rinichii elimina prea mult urat prin urina.
In unele cazuri, acidul uric scazut poate fi cauzat de anumite tratamente medicamentoase, iar alteori poate orienta medicul catre o afectiune renala tubulara, metabolica, endocrina sau genetica.
Ce este acidul uric?
Acidul uric reprezinta produsul final al metabolismului purinelor la om. Purinele sunt componente ale ADN-ului si ARN-ului si intra in structura unor molecule indispensabile metabolismului celular, inclusiv ATP si GTP. In timpul degradarii purinelor se formeaza hipoxantina, apoi xantina. Enzima xantin-oxidoreductaza participa la transformarea acestora, etapa finala ducand la formarea acidului uric.
La pH-ul fiziologic, cea mai mare parte se gaseste sub forma de urat. O particularitate evolutiva explica nivelurile relativ ridicate ale acidului uric la oameni. Majoritatea mamiferelor poseda enzima uricaza sau urat-oxidaza, care transforma acidul uric in alantoina, un compus mult mai solubil si usor de eliminat.
In cursul evolutiei hominizilor, gena responsabila pentru uricaza a acumulat mutatii care au dus la inactivarea sa, devenind o pseudogena nefunctionala. Organismul uman nu mai poate efectua aceasta etapa metabolica. Ca urmare, concentratia acidului uric la oameni este de cateva ori mai mare decat la mamiferele care pastreaza uricaza functionala.
Desi concentratiile excesive favorizeaza formarea cristalelor de urat si aparitia gutei, acidul uric solubil are si activitate antioxidanta in plasma. El participa la neutralizarea speciilor reactive de oxigen – ROS – si a unor radicali liberi. Una dintre ipotezele evolutive sustine ca mentinerea unor concentratii mai mari ar fi putut conferi un avantaj antioxidant.
De unde provine acidul uric din organism?
Acidul uric provine atat din metabolismul intern al purinelor, cat si din purinele si factorii metabolici legati de alimentatie. Cea mai mare parte este produsa prin procese endogene.
1.Sursele din interiorul organismului (aproximativ 65–70%)
In jur de 65–70% din incarcatura de acid uric este legata de metabolismul purinelor produse si reciclate in organism. Ficatul si intestinul au un rol important in metabolismul purinic. Principalele surse sunt:
Turnoverul celular fiziologic
Celulele imbatranite sau deteriorate sunt degradate si inlocuite permanent. Descompunerea ADN-ului si ARN-ului elibereaza nucleotide si baze purinice, metabolizate ulterior pana la acid uric.
Starile cu turnover celular accelerat. Distrugerea rapida a unui numar mare de celule elibereaza cantitati crescute de material intracelular si purine. Un exemplu caracteristic este sindromul de liza tumorala. Cresterea acidului uric poate aparea si in alte stari catabolice severe.
Sinteza de novo a purinelor
Organismul produce continuu nucleotide noi pentru sinteza acizilor nucleici si alte procese celulare.
Caile de salvare
Bazele purinice existente pot fi reciclate si reutilizate, reducand necesitatea sintezei complete de nucleotide noi.
2.Sursele din exteriorul organismului (aproximativ 30–35%)
Restul provine din aportul alimentar si din factori care influenteaza metabolismul purinelor si eliminarea renala a uratului. Printre cei mai importanti se numara:
- alimentele bogate in purine: organe precum ficatul, unele carnuri si anumite produse marine, inclusiv ansoa, macrou si fructe de mare;
- alcoolul: in special berea si consumul exagerat de bauturi alcoolice, care influenteaza atat producerea, cat si eliminarea uratului, ducand la acid uric scazut:
- fructoza in cantitati mari: metabolizarea rapida hepatica a fructozei consuma ATP, favorizand degradarea nucleotidelor purinice si formarea acidului uric.
Echilibrul final depinde si de eliminare. Aproximativ doua treimi din urat sunt eliminate renal, iar o parte importanta din rest este eliminata prin intestin.
Care sunt valorile normale ale acidului uric si cand vorbim despre acid uric scazut?
Intervalele de referinta difera usor intre laboratoare, metoda de analiza, varsta si sex. Orientativ, la adulti pot fi intalnite valori precum:
- femei: aproximativ 2,4–6,0 mg/dL;
- barbati: aproximativ 3,4–7,0 mg/dL.
Laboratorul care efectueaza analiza trebuie sa ramana reperul pentru interpretarea rezultatului. In literatura medicala, hipouricemia, adica acidul uric scazut, este frecvent definita printr-o concentratie serica a acidului uric de ≤2 mg/dL.
Acidul uric scazut semnificativ, in special sub 1 mg/dL, pot orienta catre anumite tulburari metabolice sau genetice si justifica investigatii suplimentare.
Care sunt cauzele si afectiunile care duc la acid uric scazut?
Acidul uric scazut este o constatare de laborator relativ rara. Din punct de vedere fiziopatologic, exista doua mecanisme principale care duc la acid uric scazut: producerea insuficienta a acidului uric si eliminarea renala excesiva a uratului.
1.Eliminarea renala crescuta a acidului uric
Rinichii filtreaza uratul si apoi il reabsorb si il secreta prin intermediul unor transportori tubulari. Dereglarea acestui sistem poate determina pierderea unei cantitati prea mari prin urina, ducand la acid uric scazut.
Hipouricemia renala ereditara
Hipouricemia renala ereditara – RHUC – este o afectiune genetica rara caracterizata prin pierdere renala excesiva de urat, cu acid uric scazut in sange. Sunt descrise doua forme importante:
- RHUC tip 1: asociata cu mutatii cu pierdere de functie ale transportorului URAT1, codificat de gena SLC22A12;
- RHUC tip 2: determinata de variante patogene ale transportorului GLUT9, codificat de gena SLC2A9.
Persoanele afectate tind sa aiba acid uric scazut semnificativ si prezinta risc crescut pentru litiaza renala si leziune renala acuta indusa de efort, manifestare caracteristica mai ales dupa exercitiu fizic intens.
Sindromul Fanconi
In sindromul Fanconi exista o disfunctie generalizata a tubului proximal renal. Substante care in mod normal ar trebui reabsorbite ajung sa fie pierdute prin urina, inclusiv:
- uratul;
- glucoza;
- aminoacizii;
- fosfatul;
- bicarbonatul.
Bineinteles, pacientul prezinta acid uric scazut. Boala Wilson poate fi, de asemenea, asociata cu disfunctie tubulara proximala si cu acid uric scazut.
Sindromul secretiei inadecvate de ADH – SIADH
In SIADH, retentia de apa produce expansiune volemica relativa si hiponatremie dilutionala. Modificarile transportului tubular renal cresc clearance-ul uratului si reduc concentratia sa serica. Din acest motiv, acidul uric scazut este o constatare frecvent utilizata impreuna cu alte analize in evaluarea unui pacient cu suspiciune de SIADH.
Glucozuria
Prezenta unor cantitati crescute de glucoza in urina poate modifica manipularea renala a uratului si poate favoriza uricozuria in anumite situatii, ducand la acid uric scazut. Relatia dintre diabet si acidul uric este insa complexa, deoarece hiperinsulinemia si rezistenta la insulina pot avea efectul opus asupra excretiei uratului.
2.Productia redusa de acid uric
A doua categorie de cauze care duc la acid uric scazut include situatiile in care metabolismul purinelor nu genereaza cantitatea obisnuita de acid uric.
Xantinuria ereditara
Xantinuria este o boala metabolica genetica rara produsa de deficitul xantin-oxidoreductazei – XOR sau, in anumite forme, de alterarea cofactorului necesar activitatii enzimatice. XOR participa la transformarea hipoxantinei in xantina si apoi a xantinei in acid uric.
Blocarea acestei cai poate duce la acid uric scazut semnificativ, uneori sub 1 mg/dL. In schimb, xantina se acumuleaza si, fiind slab solubila, poate forma calculi urinari.
Afectiunile hepatice severe
Ficatul are un rol major in metabolismul purinelor. In afectarea hepatica severa, metabolismul acestora se poate modifica, iar acidul uric poate scadea in anumite contexte. Acidul uric scazut pot fi intalnite in boli hepatice avansate, insa interpretarea trebuie realizata impreuna cu transaminazele, bilirubina, albumina, INR si celelalte investigatii relevante.
Malnutritia severa si casexia
Aportul nutritiv foarte redus, pierderea marcata a masei corporale si bolile consumptive pot reduce disponibilitatea substraturilor metabolice si turnoverul purinic. In asemenea situatii, acidul uric scazut apare de regula impreuna cu alte modificari biologice asociate malnutritiei sau casexiei.
Medicamente care duc la acid uric scazut si alte cauze dobandite
Uneori acidul uric scazut este consecinta directa a unui tratament medicamentos. Printre medicamentele care scad acidul uric se numara:
- allopurinolul si febuxostatul, care inhiba xantin-oxidoreductaza si sunt utilizate pentru reducerea uricemiei;
- probenecidul, care creste excretia renala a uratului;
- losartanul, care prezinta un efect uricozuric;
- salicilatii (aspirina) in doze mari, care pot creste eliminarea uratului, substanta de contrast.
In mediul spitalicesc, acidul uric scazut pot aparea si in anumite contexte de nutritie parenterala sau in asociere cu boli severe.
Unele boli oncologice
Acidul uric scazut este observat deseori si la pacienti cu anumite tumori solide sau neoplazii hematologice. Mecanismele difera si pot include aparitia secundara a SIADH, modificari paraneoplazice ale transportului renal sau alte tulburari metabolice asociate bolii si tratamentului.
Asadar, acidul uric scazut trebuie interpretat impreuna cu tabloul clinic si celelalte rezultate de laborator.
Bibliografie:
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC12524579/
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC8945357/
https://www.sciencedirect.com/topics/agricultural-and-biological-sciences/hypouricemia
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC2786018/
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC4912250/
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC7170277/
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK273/

