Sindromul Maffucci este o boala congenitala extrem de rara, caracterizata prin aparitia mai multor encondroame – tumori cartilaginoase benigne dezvoltate in interiorul oaselor – asociate cu malformatii vasculare ale pielii si tesuturilor moi. Pana acum, in literatura de specialitate au fost descrise mai putin de 200 de cazuri.
„Afectiunea a fost descrisa pentru prima data in 1881 de medicul italian Angelo Maffucci si are o prevalenta estimata la sub 1 caz la un milion de persoane. Datele actuale arata ca sindromul Maffucci este cauzat de mutatii somatice ale genelor IDH1 sau IDH2 si necesita monitorizare pe termen lung din cauza riscului crescut de transformare maligna”, ne explica dr. Ioana Scripca.
Ce este sindromul Maffucci si cum apare?
Sindromul Maffucci face parte din grupul encondromatozelor. Caracteristica sa principala este asocierea dintre multiple tumori cartilaginoase benigne ale scheletului si leziuni vasculare, cel mai frecvent malformatii venoase si hemangioame cu celule fusiforme.
„Sindromul Maffucci apare in urma unei mutatii somatice postzigotice, produsa dupa fertilizare, in timpul dezvoltarii embrionare. Cele mai multe cazuri investigate prezinta mutatii ale genelor IDH1 sau IDH2 in tesuturile afectate”, ne spune dr. Ioana Scripca.
Mutatia nu este prezenta in toate celulele organismului, ci numai in anumite populatii celulare. Acest fenomen poarta numele de mozaicism somatic si explica distributia neregulata si adesea asimetrica a leziunilor.
Sindromul Maffucci se mosteneste de la parinti?
Nu. Sindromul Maffucci este considerat o afectiune sporadica si neereditara. Nu au fost raportate cazuri in care sindromul Maffucci sa se transmita de la o generatie la alta.
„Mutatia apare intamplator dupa conceptie si este limitata la anumite tesuturi. Prin urmare, parintii nu transmit copilului mutatia responsabila, iar persoana afectata nu are, in mod obisnuit, o mutatie constitutionala care sa fie transmisa urmasilor”, raspunde dr. Ioana Scripca.
Care sunt cauzele si factorii de risc pentru sindromul Maffucci?
Nu sunt cunoscuti factori de mediu, alimentari sau comportamentali care sa provoace sindromul Maffucci. Mecanismul este genetic, dar nu ereditar.
Mutatiile IDH1 si IDH2
Genele IDH1 si IDH2 codifica enzime implicate in metabolismul celular. In sindromul Maffucci, mutatiile modifica activitatea acestor enzime. Enzima mutanta produce in cantitati crescute un metabolit anormal numit D-2-hidroxiglutarat (2-HG).
Acumularea de 2-hidroxiglutarat (2-HG)
2-HG este considerat un oncometabolit, deoarece modifica functionarea unor enzime implicate in reglarea expresiei genelor. Acumularea sa poate perturba:
- diferentierea normala a celulelor;
- mecanismele epigenetice;
- maturarea celulelor cartilaginoase;
- dezvoltarea normala a anumitor structuri vasculare.
Aceste modificari favorizeaza aparitia encondroamelor si a leziunilor vasculare.
Mozaicismul somatic
„Momentul in care apare mutatia in dezvoltarea embrionara influenteaza probabil numarul si distributia tesuturilor afectate. Pentru ca mutatia exista numai intr-o parte dintre celule, pacientul poate avea leziuni extinse intr-un membru si modificari minime sau absente in alta regiune”, ne spune dr. Ioana Scripca.
Care sunt simptomele pacientului cu sindrom Maffucci?
Manifestarile apar cel mai frecvent in copilarie, in jurul varstei de 4–5 ani. Totusi, simptomele pot fi prezente inca de la nastere sau din perioada de sugar, dar diagnosticul este stabilit mai frecvent ulterior, pe masura ce encondroamele si malformatiile vasculare devin vizibile.
Encondroamele
Encondroamele sunt tumori benigne formate din cartilaj si localizate in interiorul oaselor. Apar frecvent la nivelul mainilor si picioarelor, dar pot afecta si femurul, tibia, fibula sau pelvisul. Acestea pot determina:
- deformarea degetelor si membrelor;
- diferente de lungime intre membre;
- genu varum sau genu valgum;
- limitarea miscarilor;
- durere;
- fracturi patologice.
Leziunile sunt de obicei distribuite asimetric.
Malformatiile vasculare
Leziunile vasculare apar sub forma unor noduli moi, albastrui sau rosu–violacei, situati sub piele. Acestia se numesc hemangioame si pot fi compresibili si uneori durerosi. Hemangioamele pot aparea la nivelul membrelor, dar si in zone mai neobisnuite, precum:
- limba;
- faringele;
- traheea;
- ochii;
- tractul gastrointestinal;
- leptomeningele.
„Leziunile digestive pot sangera si pot provoca anemie feripriva, iar cele situate in caile respiratorii pot produce complicatii severe daca devin voluminoase si sangereaza”, adauga dr. Ioana Scripca.
Durerea si modificarea dimensiunilor unei leziuni
Un encondrom care devine brusc dureros sau incepe sa creasca dupa maturizarea scheletului trebuie investigat atent. Durerea persistenta, cresterea rapida si modificarea caracteristicilor imagistice pot ridica suspiciunea transformarii intr-un condrosarcom.
Cum se stabileste diagnosticul de sindrom Maffucci?
Diagnosticul pentru sindromul Maffucci este bazat in primul rand pe asocierea caracteristica dintre encondroame multiple si leziuni vasculare. Evaluarea clinica este completata prin investigatii imagistice si, daca exista suspiciune de malignitate, prin biopsie.
Radiografiile
Radiografia poate evidentia encondroamele sub forma unor leziuni radiotransparente in interiorul osului, uneori asociate cu:
- subtiere corticala;
- deformari osoase;
- neregularitatea metafizelor;
- calcificari cartilaginoase.
In tesuturile moi pot fi observate flebolite, mici calcificari rotunde formate in interiorul malformatiilor venoase.
Ecografia Doppler
Ecografia poate fi utilizata pentru examinarea leziunilor vasculare superficiale si pentru evaluarea fluxului sanguin din interiorul acestora.
RMN si CT
RMN-ul este util pentru evaluarea leziunilor osoase si a extensiei in tesuturile moi. CT-ul poate furniza informatii suplimentare despre structura osoasa si calcificari.
„Recomandarile moderne privind supravegherea persoanelor cu sindrom Maffucci sustin inclusiv utilizarea unei evaluari imagistice de referinta a intregului corp si monitorizarea ulterioara a leziunilor suspecte”, adauga dr. Ioana Scripca.
Biopsia
Biopsia nu este necesara pentru fiecare encondrom stabil. Devine importanta daca apar semne sugestive pentru transformare maligna, precum durerea nou aparuta, cresterea accelerata sau modificarile imagistice suspecte.
Testarea genetica
Analiza moleculara poate identifica mutatii somatice IDH1 sau IDH2 in tesutul afectat, confirmand astfel sindromul Maffucci. Totusi, diagnosticul ramane in principal clinic si radiologic.
Care sunt optiunile de tratament pentru sindromul Maffucci?
In prezent nu exista un tratament curativ pentru sindromul Maffucci. Conduita este adaptata fiecarui pacient si urmareste controlul simptomelor, tratarea deformarilor si depistarea precoce a complicatiilor oncologice.
Monitorizarea leziunilor stabile
Encondroamele si malformatiile vasculare care nu produc simptome si nu prezinta caracteristici suspecte pot fi urmarite periodic fara interventie imediata. Supravegherea pacientului cu sindrom Maffucci trebuie continuata pe tot parcursul vietii.
Tratamentul chirurgical
Interventia chirurgicala in sindromul Maffucci poate fi indicata pentru:
- fracturi patologice;
- deformari osoase importante;
- diferente semnificative de lungime intre membre;
- encondroame dureroase sau voluminoase;
- leziuni vasculare care sangereaza sau afecteaza functia;
- suspiciunea de transformare maligna.
Procedurile pot include chiuretajul tumorii, rezectia leziunii, corectii ortopedice sau tratamentul specific al tumorilor maligne.
Tratamentul leziunilor vasculare
Malformatiile vasculare simptomatice pot necesita chirurgie, proceduri interventionale sau alte tratamente realizate in centre specializate. Medicamente precum sirolimus sunt utilizate in anumite malformatii vasculare complexe, insa nu reprezinta tratamentul standard in sindromul Maffucci.
Tratamentul transformarii maligne
Daca un encondrom devine condrosarcom, tratamentul este stabilit conform tipului, localizarii si stadiului tumorii. Chirurgia reprezinta principala metoda terapeutica pentru majoritatea condrosarcoamelor localizate.
Care sunt complicatiile si riscurile asociate cu sindromul Maffucci?
Complicatiile asociate cu sindromul Maffucci pot fi ortopedice, vasculare si oncologice. Riscul de malignitate reprezinta principalul motiv pentru care pacientii necesita supraveghere pe termen lung.
Complicatiile osoase
Encondroamele pot slabi structura osului si pot determina:
- fracturi la traumatisme minore;
- deformari ale membrelor;
- diferente de lungime;
- tulburari ale mersului;
- rigiditate articulara;
- afectarea functiei mainilor si picioarelor.
Complicatiile vasculare
Malformatiile vasculare pot provoca durere, tumefactie, sangerari sau probleme estetice si functionale. Leziunile situate in organele interne pot produce manifestari specifice localizarii.
Transformarea in condrosarcom
Aceasta este una dintre cele mai importante complicatii asociate cu sindromul Maffucci.
„Studiile asupra evolutiei naturale a bolii au raportat o prevalenta a condrosarcomului de aproximativ 30%, iar riscul global de aparitie a unei malignitati la persoanele cu sindrom Maffucci sau boala Ollier poate ajunge in unele serii la aproximativ 50%. Riscul individual variaza in functie de numarul, dimensiunea si localizarea leziunilor”, explica dr. Ioana Scripca.
Alte tumori maligne
Sindromul Maffucci este asociat si cu un risc crescut pentru alte neoplazii, printre care au fost descrise:
- glioame si alte tumori ale sistemului nervos central;
- tumori ovariene;
- angiosarcoame;
- unele tumori hepatice sau pancreatice;
- alte sarcoame.
Din acest motiv, aparitia unor simptome noi si persistente trebuie evaluata medical, nu atribuita automat manifestarilor cunoscute ale bolii.
Care este speranta de viata a pacientului cu sindrom Maffucci?
In absenta transformarii maligne si a complicatiilor severe, pacientul cu sindrom Maffucci are o speranta de viata normala. Sindromul Maffucci nu afecteaza in mod caracteristic dezvoltarea intelectuala, iar severitatea dizabilitatii fizice difera considerabil de la un pacient la altul.
Prognosticul este influentat in principal de:
- extinderea deformarilor scheletice;
- gradul afectarii functionale;
- localizarea leziunilor vasculare;
- aparitia condrosarcomului;
- dezvoltarea altor tumori asociate.
„De aceea, elementul central al ingrijirii pacientului cu sindrom Maffucci ramane monitorizarea pe tot parcursul vietii, cu evaluarea periodica a leziunilor osoase si vasculare si investigarea rapida a oricarei modificari precum durerea nou aparuta, cresterea unei tumori sau schimbarea aspectului unei leziuni”, concluzioneaza dr. Ioana Scripca.
Bibliografie:
Amyere M, Dompmartin A, Wouters V, Enjolras O, Kaitila I, Docquier PL, Godfraind C, Mulliken JB, Boon LM, Vikkula M. Common somatic alterations identified in maffucci syndrome by molecular karyotyping. Mol Syndromol. 2014 Dec;5(6):259-67. doi: 10.1159/000365898. Epub 2014 Aug 26. PMID: 25565925; PMCID: PMC4281579. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC4281579/
Ben-Itzhak I, Denolf FA, Versfeld GA, Noll BJ. The Maffucci syndrome. J Pediatr Orthop. 1988 May-Jun;8(3):345-8. doi: 10.1097/01241398-198805000-00018. PMID: 2835395. Link: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/2835395/
D'Souza D, Kogan J, Fortin F, et al. Maffucci syndrome. Reference article, Radiopaedia.org (Accessed on 24 Aug 2026). Link: https://radiopaedia.org/articles/maffucci-syndrome
Elston JB, Payne WG. Maffucci syndrome. Eplasty. 2014 Apr 25;14:ic11. PMID: 24917896; PMCID: PMC4005419. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC4005419/
Khan MT, Arooj S, Mukhtar MU, Raman R. Maffucci syndrome: Case report and review of diagnostic signs of the rare disease. Radiol Case Rep. 2022 Aug 1;17(10):3674-3677. doi: 10.1016/j.radcr.2022.07.008. PMID: 35936883; PMCID: PMC9352800. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC9352800/
Maffucci syndrome. Link: https://rarediseases.info.nih.gov/diseases/6958/maffucci-syndrome