Metoprolol LPH, 100 mg, 30 comprimate, Labormed

Compozitie

Metoprolol LPH 25 mg

Un comprimat contine tartrat de metoprolol 25 mg si excipienti: lactoza monohidrat, amidon de porumb, povidona K 30, amidon glicolat de sodiu tip A, dioxid de siliciu coloidal anhidru, ulei hidrogenat din seminte de bumbac, talc, stearat de magneziu.

Metoprolol LPH 50 mg

Un comprimat contine tartrat de metoprolol 50 mg si excipienti: lactoza monohidrat, amidon de porumb, povidona K 30, amidon glicolat de sodiu tip A, dioxid de siliciu coloidal anhidru, ulei hidrogenat din seminte de bumbac, talc, stearat de magneziu.

Metoprolol LPH 100 mg

Un comprimat contine tartrat de metoprolol 100 mg si excipienti: lactoza monohidrat, amidon de porumb, povidona K 30, amidon glicolat de sodiu tip A, dioxid de siliciu coloidal anhidru, ulei hidrogenat din seminte de bumbac, talc, stearat de magneziu.

Grupa farmacoterapeutica: medicamente betablocante; betablocante selective

Indicatii terapeutice

• hipertensiune arteriala;
• profilaxia crizelor de angina de efort;
• infarct miocardic acut: tratament de inlocuire a metoprololului introdus intravenos;
• tratament de lunga durata dupa infarct miocardic (scaderea mortalitatii);
• manifestari functionale cardiace: eretism cardiac;
• profilaxia migrenei;
• adjuvant in terapia hipertiroidismului.

Se mai poate folosi in tratamentul unor diferite tulburari de ritm, cum sunt: aritmii supraventriculare (tahicardie, flutter si fibrilatie atriala, tahicardie jonctionala) si aritmii ventriculare (extrasistole ventriculare, tahicardie ventriculara).

Contraindicatii

• hipersensibilitate la tartratul de metoprolol sau la oricare dintre excipienti;
• forme severe de astm bronsic si bronhopneumopatie cronica obstructiva;
• insuficienta cardiaca ce nu raspunde la tratament;
• soc cardiogen;
• bloc atrioventricular de gradul II sau III;
• angor Prinzmetal (neasociat cu alte afectiuni cardiovasculare si in cazul administrarii metoprololului in monoterapie);
• boala nodului sinusal;
• bloc sinoatrial;
• bradicardie sinusala (frecventa cardiaca sub 45-50 batai/min);
• forme severe de sindrom Raynaud si afectiuni arteriale periferice;
• feocromocitom netratat;
• hipotensiune arteriala;
• antecedente de reactii anafilactice;
• copii cu varsta sub 6 ani (datorita formei farmaceutice).

Precautii

In cazul in care in timpul tratamentului se inregistreaza bradicardie marcata (sub 50-55 batai/minut), simptomatica, doza de tartrat de metoprolol tebuie scazuta.

Sportivi

Metoprololul poate sa determine o reactie pozitiva in cadrul testelor pentru controlul antidoping.

Excipienti

Deoarece medicamentul contine lactoza este contraindicat la bolnavii cu afectiuni ereditare rare cum sunt intoleranta la galactoza, deficitul de lactaza Lapp sau malabsorbtia glucoza-galactoza.

Interactiuni

Asocieri nerecomandate

Administrarea concomitenta cu amiodarona poate sa provoace tulburari ale contractilitatii, automatismului si conducerii prin supresia mecanismelor simpatice compensatoare.

Asocieri care necesita precautii la utilizare

Asocierea cu anestezicele generale inhalatorii halogenate reduce reactiile cardiovasculare compensatorii ale blocantelor beta-adrenergice (inhibitia beta-adrenergica poate fi inlaturata in timpul interventiei chirurgicale de catre stimulantele beta-adrenergice). Tratamentul cu blocante beta- adrenergice nu trebuie oprit dintr-o data, iar medicul anestezist trebuie informat despre acest tratament.

Administrarea concomitenta a unor blocante ale canalelor de calciu (bepridilul, diltiazemul si

verapamilul) determina tulburari ale conducerii atrioventriculare si deprimarea excesiva a contractilitatii miocardice prin efect sinergic. Asocierea nu se face decat sub supraveghere medicala si monitorizarea electrocardiogramei, in special la varstnici sau la inceputul tratamentului.

In cazul asocierii cu antiaritmice apartinand clasei IA (chinidina, disopiramida), pot sa apara tulburari ale contractilitatii, automatismului si conducerii prin supresia mecanismelor simpatice compensatoare. Se impune supraveghere clinica si monitorizarea electrocardiogramei.

Baclofenul creste efectul antihipertensiv al metoprololului. Sunt necesare supravegherea tensiunii arteriale si eventual, adaptarea dozei de metoprolol.

Cimetidina creste concentratia plasmatica a produsului prin inhibarea metabolizarii sale hepatice, cu cresterea actiunii si efectelor adverse, de exemplu, bradicardie marcata. Asocierea necesita supraveghere medicala; daca este necesar, doza de blocant beta-adrenergic se scade in timpul tratamentului cu cimetidina si se creste dupa oprirea tratamentului.

Metoprololul poate sa creasca concentratiile plasmatice ale lidocainei cu eventuala crestere a efectelor ei adverse neurologice si cardiace. Se impune adaptarea dozei de lidocaina, supraveghere clinica, efectuarea electrocardiogramei si, eventual, determinarea concentratiilor plasmatice ale lidocainei in timpul tratamentului si dupa oprirea acestuia.

Antiacidele compusi de aluminiu, de magneziu si carbonatul de calciu scad absorbtia metoprololului, de aceea antiacidele trebuie administrate la distante de cel putin 2 ore de metoprolol.

Inainte de efectuarea examenului radiologic cu substante de contrast iodate, tratamentul cu blocante beta-adrenergice trebuie intrerupt. In cazul in care utilizarea metoprololului este absolut necesara si administrarea nu poate fi intrerupta, trebuie instituit tratamentul adecvat.

Asocieri de avut in vedere

Antiinflamatoarele nesteroidiene micsoreaza efectul hipotensor al metoprololului prin inhibarea prostaglandinelor vasodilatatoare si retentie hidrosalina.

Asocierea cu blocante ale canalelor calciului de tip dihidropiridinic poate provoca hipotensiune arteriala si eventual deprimarea excesiva a contractilitatii miocardice la bolnavii cu insuficienta cardiaca latenta sau necontrolata prin tratament.

Utilizarea concomitenta cu antidepresive imipraminice (triciclice) si neuroleptice determina hipotensiune arteriala si hipotensiune ortostatica severa.

Glucocorticoizii si tetracosactidul scad efectul antihipertensiv al metoprololului datorita retentiei hidrosaline pe care o provoaca.

Fenobarbitalul si rifampicina scad concentratiile plasmatice ale metoprololului prin inductie enzimatica, reducand astfel efectele acestuia.

Atentionari speciale

In caz de cardiopatie ischemica tratamentul trebuie intrerupt gradat, timp de 1-2 saptamani, incepand in acelasi timp, daca este necesar, tratamentul de inlocuire, pentru a evita agravarea anginei pectorale.

Tratamentul la bolnavii anginosi nu trebuie intrerupt brusc, deoarece pot sa apara tulburari grave de ritm, infarct miocardic sau moarte subita.

La bolnavii cu insuficienta cardiaca care raspunde la tratament, daca este indicat, metoprololul trebuie administrat in doze foarte mici, care se cresc progresiv si sub supraveghere medicala atenta.

Datorita efectului lor dromotrop negativ blocantele beta-adrenergice trebuie administrate cu prudenta la bolnavii cu bloc atrioventricular de gradul I.

In caz de angina Prinzmetal blocantele beta-adrenergice ar putea sa creasca numarul si durata crizelor. Utilizarea unui blocant beta1-adrenergic (cardioselectiv) este posibila in formele minore si asociate cu alte afectiuni cardiovasculare, cu conditia administrarii concomitente a unui vasodilatator.

La bolnavii cu afectiuni arteriale periferice (boala sau sindrom Raynaud, arterita sau arteriopatie obliteranta cronica a membrelor inferioare) administrarea blocantelor beta-adrenergice poate agrava aceste afectiuni. In acest caz este preferabila administrarea unui blocant beta-adrenergic cardioselectiv si, cu prudenta, un agonist partial puternic.

Utilizarea blocantelor beta-adrenergice in tratamentul hipertensiunii arteriale secundare din feocromocitom necesita monitorizarea tensiunii arteriale.

La varstnici tratamentul trebuie inceput cu doze mici si efectuat sub supraveghere medicala.

In caz de insuficienta hepatica este necesara masurarea periodica a frecventei cardiace; producerea unei bradicardii marcate (sub 50-55 batai/minut) in repaus, impune scaderea dozei.

In ciroza hepatica biodisponibilitatea metoprololului poate sa creasca datorita scaderii clearance-ului plasmatic.

La pacientii cu diabet zaharat, inca de la inceputul administrarii metoprololului trebuie supravegheata atent glicemia; acesti bolnavi sesizeaza mai putin simptomele vegetative, simpato-catecolaminice, care semnaleaza hipoglicemia (anxietate, tahicardie, sudoratie etc.).

In caz de psoriazis s-a raportat agravarea afectiunii.

La pacientii predispusi la reactii anafilactice severe, indiferent de origine, indeosebi dupa administrarea produselor de contrast cu iod sau in timpul tratamentelor de desensibilizare, utilizarea blocantelor beta-adrenergice poate determina agravarea reactiilor alergice si lipsa de raspuns la tratamentul cu adrenalina la doze uzuale.

In cazul practicarii anesteziei generale blocantele beta-adrenergice determina reducerea tahicardiei reflexe si cresterea riscului de hipotensiune arteriala. Continuarea tratamentului cu blocante beta- adrenergice scade riscul aritmiei, ischemiei miocardice si puseelor de hipertensiune arteriala. Medicul anestezist trebuie prevenit in cazul in care pacientul este tratat cu un blocant beta-adrenergic. In conditiile in care oprirea tratamentului este considerata necesara, este suficienta o intrerupere de 48 ore pentru reaparitia sensibilitatii la catecolamine.

In anumite cazuri tratamentul cu blocante beta-adrenergice nu trebuie intrerupt:

• la pacientii cu insuficienta coronariana este preferabila continuarea tratamentului pana la interventia chirurgicala, datorita riscului legat de oprirea administrarii blocantelor beta-adrenergice;
• in situatii de urgenta sau in cazul in care nu este posibila oprirea tratamentului, pacientul trebuie protejat de predominanta vagala prin administrarea in prealabil, a unei cantitati suficiente de atropina in functie de necesitati. Trebuie utilizate anestezice generale cu efect deprimant cardiac cat mai mic posibil, iar pierderile sanguine trebuie compensate.

Trebuie avut in vedere de asemenea, riscul anafilactic.

In caz de tireotoxicoza blocantele beta-adrenergice pot sa mascheze semnele cardiovasculare.

Sarcina si alaptarea

Metoprololul se administreaza la gravide doar daca beneficiul potential pentru mama depaseste riscul potential pentru fat.

Nu s-a evidentiat efect teratogen pentru metoprololul administrat in timpul sarcinii. Daca se administreaza metoprolol pe durata sarcinii este posibila aparitia unor efecte ale beta-blocantelor la nou-nascut, actiune ce persista cateva zile dupa nastere; este posibila o reducere a contractilitatii miocardice care necesita instituirea unei terapii intensive; de asemenea, pot sa apara bradicardie, detresa respiratorie, hipoglicemie. De aceea, este necesara o supraveghere medicala atenta si specializata (frecventa cardiaca si glicemie) a nou-nascutului in primele 3-5 zile de viata. Metoprololul se excreta in laptele matern. Nu se recomanda administrarea metoprolol in timpul alaptarii. Daca tratamentul cu metoprolol este totusi necesar, alaptarea trebuie intrerupta.

Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

Metoprololul poate influenta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Pacientii trebuie informati despre posibilitatea de aparitie a ametelilor si a oboselii.

Doze si mod de administrare

Dozele de metoprolol trebuie intotdeauna ajustate la necesitatile individuale ale pacientului.

In caz de hipertensiune arteriala, doza recomandata este de 100-200 mg tartrat de metoprolol pe zi in 1-2 prize. Doza va fi adaptata in functie de raspunsul terapeutic. Terapia va fi inceputa cu o doza initiala de 100 mg tartrat de metoprolol, urmand daca este cazul, sa fie scazuta (la 50 mg tartrat de metoprolol pe zi) sau crescuta la interval de o saptamana, cu inca 100 mg tartrat de metoprolol. Metoprololul se poate administra singur sau in asociere cu diuretice sau alta medicatie antihipertensiva.

Pentru profilaxia crizelor de angina de efort, tratamentul se incepe cu 50 mg tartrat de metoprolol pe zi, in 1-2 prize. In functie de raspunsul clinic doza poate fi, eventual, crescuta saptamanal.

In infarctul miocardic acut, se incepe prin administrarea a 50 mg tartrat de metoprolol dupa 15 minute de la ultima injectare intravenoasa, in cazul in care aceasta a fost bine tolerata. Aceasta doza se repeta la intervale de 6 ore timp de 48 ore. Ca tratament de intretinere se administreaza 200 mg tartrat de metoprolol pe zi in doua prize, dimineata si seara sau in priza unica.

In cazul pacientilor care nu au tolerat intreaga doza de metoprolol administrata intravenos, terapia cu tartrat de metoprolol va fi initiata cu doza de 25 mg tartrat de metoprolol, la fiecare 6 ore (doza variind in functie de gradul de intoleranta), la 15 minute dupa administrarea ultimei doze intravenoase sau in momentul in care conditiile (statusul) hemodinamice permit.

Ca tratament de intretinere, se administreaza 100 mg tartrat de metoprolol de 2 ori pe zi. In caz de intoleranta grava la injectare, tratamentul cu metoprolol trebuie intrerupt.

Doza recomandata in tratamentul de lunga durata al infarctului miocardic este de 100-200 mg tartrat de metoprolol pe zi in 2-3 prize.

In caz de aritmie cardiaca, doza uzuala este de 50 mg tartrat de metoprolol de 2-3 ori pe zi, crescand doza zilnica, daca se impune, pana la 300 mg tartrat de metoprolol administrate fractionat.

In eretismul cardiac, doza recomandata este de 50-100 mg tartrat de metoprolol pe zi.

Ca adjuvant in tratamentul hipertiroidismului, doza recomandata este de 50 mg tartrat de metoprolol de 4 ori pe zi. Doza va fi scazuta cand se va constata functionarea normala a glandei tiroide.

In profilaxia migrenei doza recomandata este de 100 - 200 mg tartrat de metoprolol zilnic, doze fractionate.

Comprimatele trebuie administrate in timpul sau imediat dupa masa, deoarece alimentele cresc biodisponibilitatea metoprololului.

Reactii adverse

Tulburari ale sistemului nervos: oboseala, ameteli, cefalee, stare confuzionala. Au fost raportate rareori: pierderea de scurta durata a memoriei, cosmaruri si insomnie.

Tulburari cardio-vasculare: bradicardie, hipotensiune arteriala, extremitati reci, insuficienta cardiaca, prelungirea perioadei de conducere AV sau agravarea unui bloc atrio-ventricular preexistent.

Tulburari respiratorii: bronhospasm, dispnee.

Tulburari gastro-intestinale: diaree, greata, uscaciunea gurii, dureri abdominale, constipatie, flatulenta.

Tulburari cutanate: prurit, eruptii cutanate, agravarea psoriazisului.

Alte reactii adverse: dureri musculare, vedere incetosata, tinitus, alopecie reversibila, agranulocitoza, agravarea unei claudicatii intermitente preexistente.

Supradozaj

In caz de supradozaj pot sa apara: bradicardie, bronhospasm, scadere marcata a tensiunii arteriale si insuficienta cardiaca, bloc atrioventricular, soc cardiogen, stop cardiac, coma, greata, varsaturi, cianoza, hipoglicemie si, ocazional, hiperkaliemie. Primele manifestari apar, de obicei, in 20 minute pana la 2 ore de la ingerarea medicamentului.

Daca apare bradicardie si hipotensiune severa se vor administra:

• atropina 1-2 mg intravenos;
• glucagon 1 mg, care se poate repeta la nevoie.