Neurofibromatoza – factori de risc, simptome, cauze, tratament

Neurofibromatozele reprezinta un grup de tulburari genetice care determina formarea tumorilor in tesutul nervos. Aceste tumori se pot dezvolta oriunde la nivelul sistemului nervos, cum ar fi creierul, maduva spinarii si nervii. Exista trei tipuri de neurofibromatoza: neurofibromatoza 1 (NF1), neurofibromatoza 2 (NF2) si schwannomatoza. NF1 este de obicei diagnosticata in copilarie, in timp ce NF2 si schwannomatoza sunt descoperite in general la persoanele adulte.

Tumorile provocate de aceste tulburari sunt de obicei necanceroase (benigne), cu toate ca uneori pot deveni canceroase (maligne). In plus, simptomele sunt adesea usoare. Cu toate acestea, neurofibromatoza poate cauza complicatii precum pierderea auzului, probleme de invatare, afectiuni cardiovasculare, pierderea vederii si dureri severe.

Tratamentul pentru neurofibromatoza se concentreaza pe incurajarea unei dezvoltari sanatoase la copiii afectati de aceasta tulburare si pe gestionarea precoce a complicatiilor. Daca neurofibromatoza provoaca tumori mari sau tumori care apasa pe un nerv, medicul recomanda interventia chirurgicala pentru a reduce simptomele. Unii oameni pot beneficia de alte terapii, cum ar fi radiochirurgia stereotactica sau medicamentele analgezice.

Ce este neurofibromatoza?

Neurofibromatoza este o tulburare genetica incurabila a sistemului nervos. Afecteaza in principal dezvoltarea tesuturilor celulelor nervoase. Tumorile cunoscute sub numele de neurofibroame se dezvolta pe nervi, iar acestea pot provoca alte probleme.

Tumorile pot fi inofensive sau pot comprima nervii si alte tesuturi, ducand la leziuni grave.

Neurofibromatoza (Nf) este cea mai frecventa tulburare neurologica genetica, provocata de o singura gena.

Exista trei tipuri de neurofibromatoza fara legatura intre ele: Nf1, Nf2 si schwannomatoza.

Neurofibromatoza – cauze

Neurofibromatoza este cauzata de mutatii genetice care fie sunt transmise de catre un parinte, fie apar spontan la conceptie. Fiecare tip de neurofibromatoza implica o anumita gena:

• NF1

Gena NF1 este localizata pe cromozomul 17. Aceasta gena produce o proteina numita neurofibromina, care ajuta la reglarea cresterii celulare. Gena mutanta provoaca o pierdere de neurofibromina, iar acest lucru faciliteaza dezvoltarea necontrolata a celulelor.

• NF2

Gena NF2 este localizata pe cromozomul 22 si produce o proteina numita merlin (numita si schwannomin), care suprima tumorile. Gena mutanta provoaca o pierdere a merlinului, ceea ce duce la cresterea necontrolata a celulelor.

• Schwannomatoza

Pana in momentul de fata, specialistii au descoperit schwannomatoza este cauzata de doua gene. Mutatiile genelor SMARCB1 si LZTR1, care suprima tumorile, sunt asociate cu acest tip de neurofibromatoza.

Neurofibromatoza – factori de risc

Cel mai mare factor de risc pentru neurofibromatoza este istoricul familial al tulburarii. Aproximativ jumatate dintre persoanele care au NF1 si NF2 au mostenit aceasta afectiune de la un parinte care se confrunta cu aceasta boala. Persoanele care au NF1 si NF2 si ale caror rude nu sunt afectate de boala sunt susceptibile de a suferi o noua mutatie a genei.

Neurofibromatiza 1 si neurofibromatoza 2 sunt tulburari autozomale dominante, ceea ce inseamna ca fiecare copil al unui parinte care este afectat de neurofibromatoza are un risc de 50% de a mosteni mutatia genetica.

In cazul schwannomatozei, tiparul de transmitere genetica este mai putin clar. Cercetatorii estimeaza in prezent ca riscul de a mosteni schwannomatoza de la un parinte afectat este de aproximativ 15%.

Simptome si manifestari

Exista trei tipuri de neurofibromatoza, fiecare avand semne si simptome diferite.

Neurofibromatoza 1

Neurofibromatoza 1 (NF1) este de obicei diagnosticata in copilarie. Semnele sunt adesea vizibile la nastere sau la scurt timp dupa aceea si aproape intotdeauna pana la varsta de 10 ani. Semnele si simptomele sunt adesea usoare pana la moderate, dar pot varia ca severitate.

Printre semnele si simptomele de neurofibromatoza 1 se numara:

• Pete plate, de culoare maro deschis pe piele (pete de culoarea cafelei cu lapte)

Multi oameni au acest tip de pete inofensive. Cu toate acestea, daca o persoana are mai mult de sase zone de piele cu astfel de pete, acest lucru indica NF1. De obicei sunt prezente la nastere sau apar in primii ani de viata. Dupa copilarie, insa, nu mai apar noi pete.

• Pistrui in zona axilara sau in zona inghinala

Pistruii apar de obicei la varsta de 3 pana la 5 ani. Pistruii sunt mai mici decat petele de culoarea cafelei cu lapte si, de obicei, apar in grupuri la nivelul pliurilor pielii.

• Umflaturi mici pe irisul ochiului (noduli Lisch)

Acesti noduli inofensivi nu pot fi observati foarte usor si nu afecteaza vederea.

• Umflaturi moi, de marimea unui bob de mazare, pe sau sub piele (neurofibroame)

Aceste umflaturi reprezinta tumori benigne care se dezvolta de obicei in sau sub piele, dar pot creste si in interiorul corpului. Uneori, o astfel de formatiune poate afecta mai multi nervi (neurofibrom plexiform). Neurofibroamele plexiforme care apar la nivelul fetei pot provoca un aspect inestetic. Neurofibroamele pot creste in numar odata cu varsta.

• Deformari osoase

Dezvoltarea anormala a oaselor si deficitul de densitate minerala osoasa pot cauza deformari osoase, cum ar fi scolioza (coloana curbata).

• Tumora pe nervul optic (gliom optic)

Aceste tumori apar de obicei la varsta de 3 ani, rar la sfarsitul copilariei si adolescentei si aproape niciodata la varsta adulta.

• Probleme de invatare

Problemele de gandire si invatare sunt frecvente la copiii care au NF1, insa de obicei sunt usoare. De multe ori, copilul are o dizabilitate specifica de invatare, cum ar fi o problema cu cititul sau matematica. In cazul acestor persoane sunt, de asemenea, frecvente tulburarea de deficit de atentie si hiperactivitate (ADHD) si intarzierea vorbirii.

• O dimensiune a capului mai mare decat media

Copiii cu NF1 au de obicei o dimensiune a capului mai mare decat media, din cauza volumului crescut al creierului.

• Statura mica

Copiii care au NF1 de obicei o inaltime sub medie.

Neurofibromatoza 2

Neurofibromatoza 2 (NF2) este mult mai putin frecventa decat NF1. Semnele si simptomele NF2 apar de regula in urma dezvoltarii unor tumori benigne, care cresct lent, in ambele urechi (neuroame acustice), si care pot provoca pierderea auzului. Cunoscute si sub denumirea de schwannoame vestibulare, aceste tumori se dezvolta pe nervul care transporta informatiile de sunet si echilibru de la urechea interna la creier.

Semnele si simptomele apar, in general, la sfarsitul adolescentei si la inceputul perioadei adulte si pot varia ca severitate. Printre semne si simptome se numara:

• pierderea treptata a auzului;
• zgomot in urechi;
• probleme mari de echilibru;
• dureri de cap.

In unele cazuri, neurofibromatoza 2 poate provoca dezvoltarea schwannoamelor la nivelul altor nervi, cum ar fi nervii cranieni, spinali, vizuali (optici) si periferici. Persoanele care au NF2 pot dezvolta si alte tumori benigne.

Semnele si simptomele acestor tumori pot fi:

• amorteala si slabiciune la nivelul bratelor sau picioarelor;
• durere;
• dificultati de echilibru;
• probleme de vedere sau cataracta;
• convulsii;
• durere de cap.

Schwannomatoza

Acest tip rar de neurofibromatoza afecteaza de obicei oamenii dupa varsta de 20 de ani. Simptomele apar de obicei la varste cuprinse intre 25 si 30 de ani. Schwannomatoza determina dezvoltarea tumorilor la nivelul nervilor cranieni, spinali si periferici, insa rareori pe nervul care transporta informatii de sunet si echilibru din urechea interna la creier. Tumorile nu se dezvolta de obicei pe ambii nervi ai auzului, motiv pentru care persoanele care au schwannomatoza nu sufera aceeasi pierdere a auzului ca persoanele care au NF2.

Simptomele schwannomatozei sunt:

• durere cronica, o problema care poate aparea oriunde la nivelul corpului si care poate fi invalidanta;
• amorteala sau slabiciune in diferite parti ale corpului;
• slabiciune musculara.

Diagnostic

Medicul verifica pielea pentru a descoperi eventualele pete de culoarea cafelei cu lapte, care pot ajuta la diagnosticarea NF1. Pentru a diagnostica NF1, NF2 sau schwannomatoza, specialistul poate recomanda si alte teste, cum ar fi:

• Examen ocular

Un oftalmolog poate detecta nodulii Lisch, cataracta si pierderea vederii.

• Examen de auz si echilibru

Pentru a evalua auzul si problemele de echilibru la persoanele care au NF2, medicii efectueaza un test care masoara auzul (audiometrie), un test care utilizeaza electrozi, pentru a inregistra miscarile ochilor (electronistagmografie), si un test care masoara semnalele electrice care transporta sunetul de la urechea interna la creier (potentiale evocate auditive precoce de trunchi cerebral).

• Teste imagistice

Radiografia, tomografia computerizata (CT) sau rezonanta magnetica (RMN) poate ajuta la identificarea anomaliilor osoase, a tumorilor la nivelul creierului sau maduvei spinarii si a tumorilor foarte mici. Un RMN ar putea fi utilizat pentru a diagnostica glioamele optice. Testele imagistice sunt adesea folosite pentru a monitoriza NF2 si schwannomatoza.

• Teste genetice

Testele genetice pot identifica neurofibromatoza 1 si neurofibromatoza 2 si pot fi facute in timpul sarcinii, inainte de a se naste copilul. Testele genetice nu pot identifica intotdeauna schwannomatoza, deoarece afectiunea poate avea la baza alte gene necunoscute. Cu toate acestea, unele femei aleg testarea genetica pentru SMARCB1 si LZTR1 inainte de a avea copii.

Tratament pentru neurofibromatoza

Desi nu exista un remediu pentru neurofibromatoza, simptomele acesteia pot fi tratate.

Neurofibroamele nu provoaca de obicei dureri, insa pot fi indepartate daca se agata de haine. Acest lucru reduce riscul de mancarime, infectie, amorteala si disconfort general. Cu toate acestea, ele pot creste la loc.

Hipertensiunea arteriala poate fi tratata cu medicamente si schimbarea stilului de viata. Se recomanda verificari regulate.

Daca tumorile care cresc pe nervul optic afecteaza vederea, acestea pot fi indepartate chirurgical.

Scolioza, sau curbura coloanei vertebrale, poate fi corectata prin interventie chirurgicala.

In mod normal, tumorile sunt monitorizate in mod regulat, iar tratamentul este recomandat dupa cum este necesar.

Neurom acustic

Interventia chirurgicala pentru neuroamele acustice nu imbunatateste intotdeauna auzul si de multe ori il poate agrava. Decizia de a elimina un neurom acustic este influentata de dimensiunea tumorii si de cat de rapid creste aceasta, nu doar de pierderea auzului.

Uneori, chirurgul introduce un implant auditiv de trunchi cerebral (ABI), pentru a imbunatati auzul pacientului. Specialistul poate elimina totodata o tumora de la nivelul nervului vestibulocohlear.

Dupa indepartarea tumorii, chirurgul poate implanta un implant cohlear. Acest dispozitiv electronic mic si complex poate oferi senzatia de sunet in cazul persoanelor care au probleme profunde sau severe de auz.

Implantul nu poate restabili auzul normal, dar poate oferi o reprezentare utila a sunetelor, iar acest lucru poate ajuta pacientul sa inteleaga ce discuta cei din jur.

Radioterapia sau chimioterapia pot ajuta la micsorarea unei tumori. In plus, cercetatorii incearca sa creeze un medicament care ar putea preveni sau reduce tumorile.

Referinte:

https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/neurofibromatosis/symptoms-causes/syc-20350490

https://www.medicalnewstoday.com/articles/179083