Menopauza reprezinta o etapa fiziologica din viata femeii, insotita de modificari hormonale care influenteaza numeroase tesuturi si organe. Scaderea estrogenilor afecteaza metabolismul osos, sistemul cardiovascular, distributia tesutului adipos, tractul genitourinar si functionarea sistemului nervos.
Din acest motiv, dupa menopauza creste riscul pentru anumite afectiuni, iar preventia si controalele medicale periodice devin importante pentru mentinerea sanatatii pe termen lung.
Ce este menopauza si cand apare?
Menopauza este definita medical prin absenta menstruatiei timp de 12 luni consecutive, fara existenta unei alte cauze fiziologice sau patologice care sa explice amenoreea. Momentul marcheaza incetarea permanenta a ciclurilor menstruale ca urmare a epuizarii progresive a rezervei foliculare ovariene.
Inaintea menopauzei exista o perioada de tranzitie numita perimenopauza, in care ciclurile devin neregulate, iar concentratiile hormonale fluctueaza. In aceasta perioada de obicei o femeie se confrunta cu bufeuri, transpiratii nocturne, tulburari de somn, schimbari de dispozitie si simptome genitourinare.
Menopauza naturala apare, in general, intre 45 si 55 de ani, iar varsta medie este de aproximativ 51 de ani. Daca functia ovariana se pierde inainte de varsta de 40 de ani, vorbim despre ceea se numeste insuficienta ovariana prematura, situatie care necesita evaluare medicala.
Ce se intampla la menopauza in organismul unei femei?
Schimbarea fundamentala porneste de la epuizarea progresiva a foliculilor ovarieni. Acest proces modifica functionarea axei hipotalamo-hipofizo-ovariene, sistemul endocrin care coordoneaza ciclul menstrual si secretia hormonilor sexuali.
Scad estrogenul si progesteronul
Productia ovariana de estradiol – E2 – si progesteron scade semnificativ. Estradiolul reprezinta estrogenul predominant in perioada reproductiva.
Dupa menopauza, estrona – E1 – devine principala forma de estrogen circulant. Aceasta este produsa in mare parte prin aromatizarea periferica a androgenilor, inclusiv la nivelul tesutului adipos. Scaderea estrogenilor explica o parte importanta dintre modificarile osoase, vasculare, metabolice si genitourinare asociate menopauzei.
Cresc FSH si LH
Ovarele produc cantitati tot mai mici de estrogen si inhibina B. Ca urmare, mecanismul de feedback negativ asupra hipotalamusului si hipofizei se reduce. Hipofiza incepe sa secrete cantitati crescute de hormon foliculostimulant – FSH – si hormon luteinizant – LH –, practic in incercarea de a stimula ovarele.
FSH ramane crescut dupa menopauza si poate depasi 30 mUI/mL. Totusi, la femeile cu varsta obisnuita pentru menopauza, diagnosticul este in principal clinic, iar dozarea FSH nu este necesara de rutina in toate cazurile.
Se modifica raportul dintre androgeni si estrogeni
Estrogenii ovarieni scad mai rapid decat androgenii. Celulele ovariene ramase si glandele suprarenale continua sa produca androgeni, inclusiv testosteron si precursori androgenici. Astfel apare o crestere relativa a raportului androgeni/estrogeni.
Aceasta modificare contribuie, in sinergie cu inaintarea in varsta si factorii legati de stilul de viata, la redistribuirea grasimii catre regiunea abdominala si la schimbarile metabolice pe care le putem observa la menopauza.
5 afectiuni comune pe care tind sa le dezvolte femeile aflate la menopauza
Modificarile hormonale nu determina aceleasi probleme la fiecare femeie. Totusi, riscul individual depinde si de varsta, antecedente familiale, greutate, alimentatie, activitate fizica, daca pacienta fumeaza sau nu si bolile preexistente. Exista insa cateva afectiuni care devin mai frecvente dupa menopauza.
1. Bolile cardiovasculare
Bolile cardiovasculare reprezinta o cauza majora de morbiditate si mortalitate la femeile aflate in postmenopauza. Unele date epidemiologice au raportat o crestere de aproximativ 2–3 ori a incidentei bolii coronariene dupa menopauza, desi o parte a cresterii riscului este legata si de inaintarea in varsta.
Estrogenii influenteaza functia endoteliala, metabolismul lipidelor si tonusul vascular. Dupa menopauza se pot observa:
- cresterea LDL-colesterolului („colesterolul rau”);
- modificari ale distributiei grasimii corporale;
- acumularea grasimii viscerale;
- reducerea elasticitatii arteriale;
- deteriorarea functiei endoteliale;
- cresterea tensiunii arteriale odata cu varsta.
Evaluarea periodica a tensiunii arteriale, colesterolului, glicemiei si celorlalti factori de risc cardiovascular devine astfel importanta.
2. Osteoporoza
Aproximativ una din sase femei cu varsta peste 50 de ani prezinta osteoporoza in estimarile globale, iar riscul creste odata cu varsta. Estrogenul contribuie la mentinerea echilibrului dintre formarea si resorbtia osoasa. Dupa menopauza, resorbtia osoasa se accelereaza, iar formarea de os nou nu compenseaza pierderea.
Rezultatul este reducerea progresiva a densitatii minerale osoase – DMO –, in special in primii ani dupa menopauza. Oasele devin mai fragile, iar riscul de fracturi creste. Sunt importante in special fracturile vertebrale, de sold si de antebrat.
Osteoporoza evolueaza frecvent fara simptome pana la aparitia unei fracturi, motiv pentru care evaluarea riscului si efectuarea osteodensitometriei DEXA atunci cand este indicata au un rol important.
3. Sindromul metabolic si diabetul zaharat de tip 2
Dupa menopauza, distributia tesutului adipos tinde sa se modifice. Grasimea se acumuleaza intr-o proportie mai mare in regiunea abdominala si in jurul organelor interne. Aceasta adipozitate viscerala este asociata cu rezistenta la insulina, inflamatie metabolica si modificari ale profilului lipidic.
Sindromul metabolic este mai frecvent in numeroase cohorte de femei aflate in postmenopauza si include asocierea mai multor factori:
- circumferinta abdominala crescuta;
- glicemie crescuta;
- trigliceride crescute;
- HDL-colesterol redus;
- hipertensiune arteriala.
Scaderea estrogenului, cresterea relativa a activitatii androgenice, reducerea masei musculare si modificarile stilului de viata contribuie impreuna la deteriorarea sensibilitatii la insulina si la cresterea riscului de diabet zaharat de tip 2.
4. Sindromul genitourinar al menopauzei
Sindromul genitourinar al menopauzei – GSM – afecteaza o proportie importanta a femeilor dupa menopauza, estimarile fiind frecvent in jurul valorii de 50% sau chiar mai mari, in functie de populatia studiata.
Vaginul, vulva, uretra si vezica urinara contin receptori pentru estrogen. Reducerea stimularii estrogenice determina subtierea epiteliului vaginal, scaderea elasticitatii si lubrifierii si modificarea mediului vaginal. Femeia la menopauza se poate confrunta cu:
- uscaciune vaginala;
- arsura si iritatie;
- durere in timpul contactului sexual – dispareunie;
- urinari frecvente sau care nu pot fi amanate;
- disconfort la urinare;
- infectii urinare recurente;
- simptome de incontinenta urinara.
Spre deosebire de bufeuri, care se pot reduce in timp, simptomele genitourinare tind sa persiste sau sa se accentueze fara interventie.
5. Depresia si tulburarile de dispozitie
Tranzitia menopauzala reprezinta o perioada de vulnerabilitate pentru simptome depresive la unele femei. In Penn Ovarian Aging Study, aproximativ 26% dintre femeile fara antecedente depresive au prezentat un prim episod de depresie majora pe parcursul perioadei studiate, iar riscul a fost mai ridicat in timpul tranzitiei menopauzale.
Estrogenii interactioneaza cu circuite cerebrale implicate in reglarea dispozitiei, memoriei si raspunsului la stres, inclusiv in cortexul prefrontal si hipocamp. La vulnerabilitatea biologica se adauga frecvent:
- bufeurile si transpiratiile nocturne;
- insomnia;
- oboseala persistenta;
- schimbarile corporale;
- stresul psihosocial;
- antecedentele de depresie sau anxietate.
Tristetea persistenta, pierderea interesului pentru activitatile obisnuite, tulburarile importante de somn si ideatiile suicidare necesita evaluare medicala.
Ce se recomanda sa faceti pentru a reduce riscul acestor boli?
Menopauza este un moment potrivit pentru reevaluarea factorilor de risc si pentru consolidarea masurilor preventive. Sunt recomandate:
- controale periodice la medicul de familie si ginecolog;
- masurarea regulata a tensiunii arteriale;
- verificarea colesterolului, trigliceridelor si glicemiei;
- mentinerea unei greutati si circumferinte abdominale adecvate;
- minimum 150 de minute saptamanale de activitate fizica aeroba moderata;
- exercitii de forta la sala de cel putin doua ori pe saptamana;
- aport adecvat de proteine, calciu si vitamina D;
- alimentatie bogata in legume, fructe, leguminoase, cereale integrale, peste si grasimi mai ales (poli)nesaturate;
- evitarea fumatului;
- limitarea consumului de alcool;
- mentinerea unui program regulat de somn;
- evaluarea riscului de osteoporoza si efectuarea DEXA, mai ales cand exista indicatie;
- discutarea simptomelor vaginale si urinare cu medicul;
- evaluarea starii emotionale daca apar anxietate, depresie sau modificari persistente ale dispozitiei;
- discutarea terapiei hormonale pentru menopauza atunci cand simptomele afecteaza calitatea vietii si exista indicatie medicala.
Tratamentul se individualizeaza in functie de simptome, varsta, intervalul de la instalarea menopauzei si profilul personal de risc, asadar nu trebuie generalizat pentru toate femeile aflate la menopauza.
Bibliografie:
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC6299955/
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC12237151/
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC10672665/
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/sites/books/NBK560840/
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC10823308/
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/sites/books/NBK507826/