Neuropatie periferica: cum sa recunoasteti semnele si cum sa gestionati boala

Sub denumirea generala de „neuropatie periferica” sunt reunite mai multe afectiuni care au in comun disfunctia nervilor periferici. Sistemul nervos periferic este compus dintr-o retea foarte extinsa de nervi care trimit semnale sistemului nervos central (creier si maduva spinarii), de la celelalte parti ale corpului. De exemplu, nervii periferici trimit creierului semnalul ca picioarele sunt reci, ca muschii ar trebui sa se contracte, dar si alte semnale care ajuta la controlarea unor functii precum digestia, excretia si cele sexuale. In caz de neuropatie periferica poate fi afectat si un singur nerv, dar de obicei sunt afectati mai multi, cu impact negativ asupra functiilor lor.

Neuropatie periferica – ce este si cum apare?

Modificarile patologice din neuropatie periferica se datoreaza lezarii, disfunctiei si degenerarii fibrelor nervoase din sistemul nervos periferic (SNP), responsabil de transmiterea impulsurilor motorii si senzoriale intre sistemul nervos central si organele periferice. Nervii periferici au rol si in controlul functiilor autonome, cum ar fi frecventa respiratorie, frecventa cardiaca, functiile digestive si de excretie. Exista mai multe mecanisme care duc la neuropatie periferica, iar cele mai comune sunt:

• demielinizarea nervoasa: distrugerea tecii de mielina face ca impulsul electric sa fie condus deficitar de-a lungul nervului;
• axonopatia: degenerarea axonilor din structura neuronilor cu pierderea progresiva a functiei nervoase;
• inflamatia si ischemia: cauzate de factori imunologici si vasculopatii.

De obicei, o neuropatie periferica se dezvolta de-a lungul mai multor luni, pana la ani. Cu toate acestea, anumite forme se pot dezvolta mult mai rapid si au o evolutie accelerata. Neuropatiile periferice se prezinta cu o gama larga de severitate si simptome, deoarece pot afecta fie fibrele motorii, fie cele senzoriale si autonome. In unele cazuri de neuropatie periferice, se observa ca mai multe tipuri de nervi sunt afectate.

Tipuri de neuropatie periferica

Diferentierea tipurilor de neuropatie periferica este foarte importanta deoarece dicteaza in mod obisnuit tratamentul si managementul bolii. Clinic, pot fi distinse urmatoarele tipuri:

• polineuropatie: afectare difuza, bilaterala a nervilor periferici, frecvent de tipul „glove-and-stocking” (denumirea inseamna „manusi-si-ciorapi”, cu referire la faptul ca sunt afectate in special mainile si picioarele), deseori de natura diabetica, toxica, autoimuna;
• mononeuropatie: lezarea unui singur nerv (cum ar fi neuropatia de compresie cu sindromul de tunel carpian);
• mononeuropatie multipla: afectarea asimetrica a mai multor fibre nervoase (vasculite si boli autoimune);
• neuropatie autonoma: disfunctie a sistemului nervos vegetativ, cu afectare cardiovasculara, gastrointestinala, urogenitala.

Majoritatea tipurilor de neuropatie periferica sunt „dependente de lungime”, ceea ce inseamna ca terminatiile nervoase care se afla cel mai departe de creier (de la nivelul picioarelor) sunt in mod obisnuit primele afectate. In neuropatiile „independente de lungime”, simptomele initiale pot aparea, de exemplu, la nivelul trunchiului. Cea mai comuna forma de neuropatie periferica intalnita in populatia generala este polineuropatia.

Neuropatie periferica – cauze si factori de risc

Exista foarte multe cauze care pot duce la neuropatie periferica – inclusiv de natura traumatica, metabolica, sistemica si toxica. Dintre acestea, cele mai des identificate la persoanele cu acest diagnostic sunt:

• diabetul zaharat (principala cauza a polineuropatiei periferice);
• carentele nutritionale (deficitul de vitamine B1, B6, B12, E), alcoolismul cronic;
• conditii inflamatorii cronice (vasculita);
• hipotiroidismul;
• boli autoimune (sindromul Sjögren, lupusul eritematos sistemic, artrita reumatoida);
• infectii (boala Lyme, virusul Epstein-Barr, lepra, HIV, hepatita C, zona Zoster);
• sindromul Guillain-Barré;
• expunerea la toxine (metale grele, substante chimice volatile);
• tratamentul chimioterapeutic;
• efecte secundare anumitor tratamente medicamentoase (antibiotice, antihipertensive);
• tumori (secundare compresiei mecanice sau sindroamelor paraneoplazice asociate);
• afectiuni ereditare (boala Charcot-Marie-Tooth, amiloidoza familiala);
• traume, leziuni, arsuri (fizice sau chimice);
• mielomul multiplu;
• gamapatie monoclonala de semnificatie nedeterminata (GMNS).

In unele cazuri de neuropatie periferica, cauza nu poate fi determinata. Aproximativ 2,4% din populatia globala este afectata de tulburari ale nervilor periferici, iar prevalenta creste pana la 8% in randul populatiei mai in varsta. Neuropatia diabetica apare la aproximativ jumatate dintre persoanele cu diabet cronic de tip 1 si tip 2. La nivel global, lepra ramana o cauza foarte comuna de neuropatie periferica (cea mai mare incidenta in Asia de Sud-Est). Cea mai frecventa forma de polineuropatie genetica motosenzoriala este boala Charcot-Marie-Tooth, in special de tipul 1a, iar cea mai frecventa mononeuropatie este sindromul de tunel carpian.

Simptome neuropatie periferica

Simptomele de neuropatie periferica pot varia de la usoare la severe, dar nu pun viata in pericol. De asemenea, acestea depind de tipul fibrelor nervoase afectate, dar multe tipuri de neuropatie periferica se prezinta cu durere, uneori mai accentuata noaptea.

Simptome asociate cu neuropatia nervilor motori

• slabiciune musculara;
• crampe dureroase;
• fasciculatii musculare (mici zvacniri vizibile sub piele);
• contracturi musculare.

Simptome asociate cu neuropatia nervilor senzoriali

• durere (la stimuli care in mod normal nu ar provoca durere, sindrom numit alodinie).
• parestezii (furnicaturi, amorteala);
• diminuarea reflexelor;
• diminuarea simtului tactil, a capacitatii de a simti vibratiile (in special la nivelul picioarelor si mainilor, dupa modelul „manusi-si-ciorapi”);
• diminuarea simtului durerii, a capacitatii de a diferentia schimbarile de temperatura.

Simptome asociate cu neuropatia nervilor autonomi

• excesul sau lipsa transpiratiei;
• intoleranta la caldura;
• hipotensiune ortostatica;
• retentie urinara;
• disfagie.

In caz de neuropatie periferica, simptomele tind sa se dezvolte progresiv: la inceput sunt usoare si deseori trecute cu vederea. Pe masura ce nervii sunt distrusi, simptomele se agraveaza, ceea ce trimite persoana suspecta de neuropatie periferica la un consult neurologic. Durerea prezenta la persoanele cu neuropatie este denumita „durere neuropata”, deoarece nu are acelasi caracter ca durerea resimtita de persoanele sanatoase.

Diagnosticul de neuropatie periferica

Suspiciunea de neuropatie periferica este ridicata prin identificarea simptomelor la un pacient. Ulterior, in vederea certificarii diagnosticul, se recomanda examenul clinic neurologic, care are in vedere evaluarea sensibilitatii, a fortei musculare si reflexelor. Electriomiografia, alaturi de studiile de conducere nervoasa, fac diferenta intre neuropatie periferica cu afectare axonala si neuropatie periferica demielinizanta. Testele de laborator (glicemie, HbA1c, profile vitaminice, autoanticorpi) ajuta la restrangerea posibilelor cauze. Imagistica (RMN, CT) este recomandata cand se suspecteaza neuropatii compresive, inflamatorii. Biopsia de nerv se realizeaza mai rar.

Unde se trateaza neuropatia periferica?

Medicul neurolog este cel care trateaza cazurile de neuropatie periferica si poate stabili planul de tratament. Insa, in cazul in care diabetul este cauza neuropatiei (situatie foarte comuna), este necesar consultul medicului diabetolog si stabilirea de catre acesta a planului de tratament. Asa cum se poate vedea, cauzele care duc la neuropatie periferica sunt foarte variate, iar acest lucru face ca afectiunea sa necesite abordare medicala multidisciplinara. Diagnosticul de neuropatie periferica, din pacate, este foarte greu de gestionat si necesita tratament individualizat.

Tratament neuropatie periferica si sfaturi pentru managementul corespunzator

Tratamentul neuropatiilor periferice ar trebui a se concentreze, in principal, pe tratamentul bolii subiacente. Spre exemplu, controlul glicemiei in neuropatia diabetica si renuntarea la alcool in neuropatia alcoolica au rezultate chiar foarte bune. Deficitele nutritionale se trateaza prin abord alimentar sau suplimentarea cu vitamine/minerale. Acestea sunt cazuri mai fericite, in care s-a observat ca neuropatiile sunt reversibile. Din pacate, nu toate tipurile de neuropatie au aceasta componenta reversibila. Kinetoterapia si fizioterapia se recomanda pentru a imbunatati functia generala a pacientului; stimularea electrica transcutanata (TENS) amelioreaza durerea asociata.

Neuropatia demielinizanta inflamatorie cronica este tratata initial cu corticosteroizi, dar poate fi tratata si cu imunoglobulina intravenoasa, schimb de plasma (plasmafereza) si diferite tipuri de medicamente imunosupresoare. Anticonvulsivantele (gabapentin, pregabalin), de asemenea, ajuta la ameliorarea durerii neuropate. Antidepresivele triciclice (amitriptilina) si ISRS prezinta actiuni modulatoare a sensibilitatii la durere. De obicei, durerea neuropata, in special la pacienti care sufera de neuropatii cu fibre mici, nu raspunde la analgezice simple, iar in unele cazuri se administreaza analgezice opioide. Neuropatiile autoimune pot fi gestionate prin imunoterapie.

Tratamentele complementare pentru neuropatie periferica – cum ar fi acupunctura sau masajul terapeutic – pot ajuta pacientii sa gestioneze durerea neuropatica cronica. De asemenea, se pot folosi plasturi cu lidocaina sau creme topice cu capsaicina, pentru a ameliora durerea resimtita. Majoritatea neuropatiilor implica leziuni nervoase difuze care nu pot fi tratate chirurgical. Spre exemplu, operatia care incearca sa reduca durerea prin eliminarea nervului nu este eficienta in majoritatea cazurilor, ba chiar poate agrava leziunile nervoase si poate duce la asa-zisa „durere fantoma”. Singura neuropatie tratata pe cale chirurgicala este sindromul de tunel carpian.

Surse:

https://www.ninds.nih.gov/health-information/disorders/peripheral-neuropathy

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK542220/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC7650053/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC2771953/

https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S002561961500378X