Vezica hiperactiva – cauze si tratament

Vezica hiperactiva se numara printre afectiunile comune specifice tractului urinar, fiind caracterizata de nevoia frecventa si  emergenta de a urina. Spunem ca este o afectiune comuna, pentru ca afecteaza milioane de oameni la nivel mondial, de ambele sexe si de orice varsta.

Cauzele sunt diverse, insa indiferent de natura acestora, vezica hiperactiva poate ajunge sa afecteze calitatea vietii pacientilor, pentru ca in toate activitatile zilnice se impune prezenta unei toalete in apropiere.

Acesta este si principalul motiv pentru care persoanele cu vezica hiperactiva se prezinta la medicul urolog, care le recomanda tratamentul adecvat, dupa stabilirea diagnosticului.  

Daca doriti sa aflati mai multe informatii despre vezica hiperactiva, ati ajuns in locul potrivit pentru ca in continuare vom prezenta in detaliu cauzele, factorii de risc, simptomele, metodele de diagnostic si tratament, precum si eventualele complicatii asociate acestei afectiuni.

Pentru a combate eficient infectiile urinare sau alte probleme de sanatate care apar la nivelul tractului urinar, farmacistii Catena va recomanda sa folositi Naturalis UroSuport Forte. Acest supliment este un produs natural care contine o formula complexa pe baza de substante active, utile pentru a calma disconfortul urinar si pentru a favoriza eliminarea bacteriilor. UroSuport Forte are in compozitie extract de merisor, extract de hibiscus, albastru de metilen si D-manoza.

Naturalis Urosuport Forte X 14 capsule

Vezi detalii

Vezica hiperactiva – generalitati

Vezica hiperactiva se manifesta in principal prin nevoia imediata de a urina, care apare mai frecvent decat ar fi normal, iar aceasta apare din cauza contractiilor involuntare ale muschilor vezicii urinare.

Desi nevoia de a urina indusa de vezica hiperactiva este una emergenta, cantitatea de urina eliminata este redusa, iar de cele mai multe ori se rezuma la doar cateva picaturi.

Cu toate ca poate aparea la orice varsta, atat in cazul femeilor, cat si al barbatilor, vezica hiperactiva are o incidenta mai ridicata in randul femeilor si al persoanelor in varsta. La nivel mondial, se estimeaza ca boala afecteaza intre 12% si 17% din populatia adulta. In ceea priveste varsta la care vezica hiperactiva apare cu predilectie, statisticile indica faptul ca peste 40% din persoanele de peste 65 de ani sufera de aceasta boala.

Vezica hiperactiva – cauze si factori de risc

In mod normal, senzatia de urinare apare atunci cand in vezica se acumuleaza aproximativ 400 de mililitri de urina, care declanseaza contractia muschilor vezicali. In cazul pacientilor cu vezica hiperactiva, acesti muschi se contracta necontrolat chiar si cand cantitatea de urina este mult mai mica.

Cauza principala o constituie slabirea acestor muschi, care se contracta in mod repetat, generand acea nevoie imediata de a urina, specifica vezicii hiperactive.

Uneori, cauza poate fi de natura neurologica, constand in afectarea nervilor care controleaza acesti muschi si care declanseaza contractiile repetate.

Slabirea muschilor vezicali sau afectarea nervilor care ii controleaza pot fi determinate de anumiti factori de risc, pe care ii vom prezenta in continuare.

Varsta inaintata

Inaintarea in varsta isi pune amprenta asupra intregului organism, inclusiv a muschilor vezicali. In cazul persoanelor varstnice, muschii vezicii urinare sunt mai slabiti si incep sa se contracte mai des, ceea ce duce la aparitia vezicii hiperactive.

Sexul

Femeile sunt mai predispuse sa dezvolte vezica hiperactiva, din cauza structurii anatomice specifice a tractului urinar, care are uretra mai scurta, a modificarilor hormonale si a perioadelor de sarcina, ce slabesc muschii vezicali.

Cu toate acestea, se poate vorbi si in cazul barbatilor de un factor de risc specific, reprezentat de afectiunile prostatei, care pot avea ca efect secundar vezica hiperactiva.

Infectiile urinare si alte afectiuni

In afara de problemele prostatei, exista si o serie de alte afectiuni care pot avea efect negativ asupra muschilor vezicali sau a muschilor care-i controleaza, favorizand aparitia vezicii hiperactive.

Dintre acestea, infectiile urinare constituie una din cauzele cele mai frecvente, insa acestora li se mai adauga si alte boli precum diabetul, obezitatea, tumorile vezicale sau calculii vezicali. Lista e completata de boli neurologice cum ar fi Parkinson, scleroza multipla, accidentul vascular cerebral sau dementa senila.

Nu in ultimul rand, constipatia specifica tulburarilor sau afectiunilor cronice digestive este un alt factor de risc pentru vezica hiperactiva.

Traumatismele

Accidentele sau loviturile puternice receptionate in zona abdomenului pot leza muschii vezicali, determinand slabirea acestora si creand astfel conditii pentru aparitia nevoii repetate si puternice de urinare, specifice vezicii hiperactive.

Factori care tin de stilul de viata

Anumite activitati care predispun la producerea unor astfel de accidente, sau care exercita o presiune indelungata asupra vezicii, reprezinta alti factori de risc pentru vezica hiperactiva. 

Acestora li se adauga obiceiuri nesanatoase, precum fumatul, consumul de alcool si cafeaua bauta in exces. De asemenea, sucurile de citrice si sucul de rosii au efect acid si pot irita vezica, in timp ce alte bauturi au efect diuretic si amplifica nevoia stringenta de urinare.

Vezica hiperactiva – simptome si manifestari

Din cele relatate pana acum reiese clar ca vezica hiperactiva se manifesta in principal prin nevoia repetata si emergenta de a urina. Frecventa cu care acest simptom se manifesta difera de la un pacient la altul, insa nevoia de a urina apare mai des decat in mod normal, in unele cazuri chiar si pe timpul noptii.

In cele mai multe cazuri, senzatia de urinare este puternica, pacientul simtind presiune sau disconfort in zona vezicii urinare.

In ciuda acestei nevoi accentuate, jetul de urina este unul slab, iar de multe ori, persoanele cu vezica hiperactiva trebuie sa se forteze pentru a elimina doar cateva picaturi.

Cu toate acestea, dupa urinare apare senzatia de vezica golita incomplet, iar la scurt timp revine nevoia imperioasa de a merge din nou la toaleta.

In cazurile severe de vezica hiperactiva, pacientii pot avea dificultati in a controla eliminarea urinei. Pot aparea astfel scurgeri involuntare sau pierderi de urina in timpul episoadelor de urgenta urinara, ceea ce poate duce la incontinenta urinara.

Nu in ultimul rand, unele persoane cu vezica hiperactiva pot experimenta episoade de nevoie urgenta de a urina in momente specifice, cum ar fi atunci cand aud sunete de apa sau cand intra in contact cu apa rece. Astfel de stimuli pot declansa contractiile muschilor vezicii si senzatia urgenta de a urina.

Diagnosticul de vezica hiperactiva

Asa cum este firesc, primii pasi in stabilirea unui diagnostic corect constau in anamneza si examinarea fizica a pacientului. Medicul urolog va discuta cu acesta despre simptomele prezentate si istoricul medical. Vor fi abordate detaliat frecventa urinarii, senzatia emergenta de a urina si orice alte simptome asociate. Discutia va fi urmata de un examen fizic, pentru a fi identificate eventuale semne fizice sau disfunctii asociate vezicii urinare si sistemului urinar.

In functie de particularitatile fiecarui caz in parte, medicul poate solicita si analize de urina, sau anumite proceduri specifice, cum ar fi cistoscopia sau uroflowmetria.

Cistoscopia presupune examinarea endoscopica a uretrei si a vezicii, cu ajutorul unui dispozitiv special numit cistoscop. Prin intermediul unei camere, acesta transmite imagini din vezica urinara, care pot fi vizualizate de echipa medicala pe un monitor.

Uroflowmetria are ca scop masurarea cantitatii de urina si a fluxului urinar, oferind indicii ce pot ajuta la evaluarea functiei vezicii urinare.

De asemenea, pacientilor cu suspiciune de vezica hiperactiva li se poate solicita sa tina un jurnal in care sa noteze detaliile despre episoadele de urinare, notand orele din zi sau din noapte cand apare nevoie de a urina, cantitatea de urina eliminata si orice alte simptome asociate.

Acest jurnal poate oferi informatii importante despre frecventa si severitatea simptomelor, ajutand la stabilirea diagnosticului.

Vezica hiperactiva – tratament si remedii

De cele mai multe ori, tratarea aceste afectiuni presupune atat administrarea de medicamente specifice, cat si anumite modificari ale stilului de viata, insotite de anumite forme de terapie comportamentala.

Tratamentul medicamentos

In general, tratamentul medicamentos se bazeaza pe medicamente menite sa relaxeze muschii vezicii si sa reduca acele contractii involuntare, sau sa stimuleze receptorii andrenergici din vezica urinara, pentru obtinerea aceluiasi efect.

Modificarea stilului de viata

Pentru ameliorarea simptomelor specifice vezicii interactive se recomanda:

• reducerea sau renuntarea completa la consumul de lichide iritante, cum ar fi cafeina, alcoolul si bauturile acidulate;
• mentinerea unui program regulat de hidratare si evitarea consumului excesiv de lichide intr-o perioada scurta;
• evitarea alimentelor care pot irita vezica urinara, cum ar fi mancarurile condimentate sau citricele.
• evitarea excesului ponderal si a obezitatii, deoarece excesul de greutate poate pune presiune suplimentara asupra vezicii urinare.

Terapii comportamentale

Acestea constau in tehnici de relaxare si gestionare a stresului, ce pot ajuta la reducerea simptomelor. In acest sens, pot fi eficiente exercitiile de respiratie profunda, meditatia sau yoga.

De asemenea, de mare folos poate fi respectarea unui program de urinare planificata, care va antrena vezica sa se goleasca in mod controlat.

Tratamentul chirurgical

Aceasta este ultima solutie la care se apeleaza doar daca metodele enumerate anterior nu au dat rezultate sau daca simptomele manifestate sunt foarte intense.

Vezica hiperactiva – complicatii si riscuri

In primul rand, aceasta afectiune are serioase implicatii asupra calitatii vieti, restrictionand o serie de activitati zilnice. In acelasi timp, sunt afectate si relatiile interpersonale, pentru ca pacientii evita sa se mai interactioneze frecvent cu prieteni sau rude, nu mai participa la evenimente si alt gen de activitati, avand un sentiment de jena si temandu-se ca se fac de ras mergand atat de des la toaleta.

Toate acestea isi lasa amprenta si asupra psihicului, pacientii devenind stresati, anxiosi, iar in cazurile mai grave putand ajunge la depresie.

In ceea ce priveste complicatiile in plan fizic, trebuie precizat ca o astfel de afectiune creste riscul de infectii urinare recurente, iar in anumite situatii se poate ajunge la incontinenta urinara.